ZODIA PORUMBEILOR SĂLBATICI

E straniu să te naști la 70 de ani. Dar nu imposibil, de vreme ce conjudețeanul nostru, GEORGE CÂRSTEA, a trăit miracolul. Prozatorul de cursă lungă, pe care l-a hrănit vreme de decenii, în laboratorul credințelor și al  experiențelor sale, a îmbobocit la această vârstă. George Cârstea  a debutat la 70 de ani. Romanul ”Zodia Porumbeilor Sălbatici” a fost publicat în 2022, într-un tiraj impresionant pentru România și pentru anii lipsiți de glorie pe care îi trăim – 1000 de exemplare. De menționat, aici, contribuția salutară a comanditarului, domnul primar de la Mioveni, Ion Georgescu. Domnia Sa a ținut să dăruiască, de Ziua Femeii, 800 de cărți, 800 de Zodii ale Porumbeilor Sălbatici doamnelor și domnișoarelor de la Mioveni, acolo unde locuiește autorul. Și tot domnul primar Ion Georgescu a organizat o lansare fastuoasă, pe scena Centrului Cultural din Mioveni, lansare în cadrul căreia au fost oferite celelalte 200 de exemplare.

Au ținut să-i fie alături lui George Cârstea, încurajându-l în paginile de întâmpinare, președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, regizorii Dan Pița și Viorel Costea, scriitorul Bogdan Ficeac.

Romanul este o reverență dinaintea unor oameni și a unei epoci revolute, care au însemnat pentru George Cârstea ce înseamnă, pentru fiecare dintre noi, amintirea copilăriei, a adolescenței, pragurile de formare care sunt, adesea, praguri critice. Personajele, cel puțin o parte din ele, au existat în carne și oase. Personajul Lina, de pildă, este bunica autorului, o femeie simplă, directă, cu reale calități de erou. Este vorba despre acel eroism care nu se bate cu pumnii în piept, care nu se aruncă neapărat în focul bătăliilor, care nu explodează. Este vorba despre eroismul celor care-și îndură soarta, care știu – câtă înțelepciune este aici! – că viața este, mai mult decât orice altceva, curajul de a merge până la capăt, fie ce-o fi și, obligatoriu, cu fruntea sus.

Acțiunea romanului începe în perioada ce precede cel de-al doilea război mondial și se închide, cade ca  o cortină odată cu instalarea socialismului, mai exact odată cu apariția Gospodăriilor Agricole Colective. Între aceste limite temporale și istorice, lumea patriarhală din satul argeșean se străduiește să rămână vie. Se petrec drame și trădări, vin pe lume copii din flori, se muncește greu și cu obidă, însă tot și toate sunt învăluite, grație scriiturii lui George Cârstea, într-un halou. Răul nu doare atât de tare. Urâtul nu este parcă atât de urât. Timpul curge încet, uneori halucinant de încet, imaginile sunt picturale, ca în compozițiile unui alt mare argeșean, Ion Gheorghe Vrăneanțu.

În altă ordine de idei, mi-a atras atenția onomastica – nume scurte și sonore, ca trilurile de pasăre: Dinu, Fira, Maria, Chiru, Veta, Ghioc, Vrabie, Glodu, Mitu etc. O altă legătură, poate neintenționată, pe care autorul nostru o sesizează, aceea dintre om și natură, armonia care le rânduiește existența.

Personajul principal este o femeie, Vizeta. Este prototipul femeii puternice, pe care n-o sperie nici munca, nici singurătatea, nici dragostea, nici absența ei. Știe să piardă, pentru că nu a câștigat niciodată. Singurul ei câștig, singurul lux de care a avut parte au fost o pereche de pantofi și una de ciorapi  lucioși, cumpărați de la magazinul din sat. Dacă stăm și ne gândim, George Cârstea a intuit corect dominanta româncei de până în anii din urmă. Ea a fost și este, în continuare, cea care duce în spinare, ca un melc uriaș, casa în accepțiunea fizică și metafizică a cuvântului. Din această perspectivă, romanul este unul dintre cele câteva din literatura noastră postbelică, dedicat femeii și principiului feminin activ.

George Cârstea merită un premiu special și pentru limba literară. Scrie ca altădată, pentru acum. Fraza e mângâietoare, grațioasă, duioasă, mustind de nuanțe. Cititorul de astăzi, grăbit să sară rândurile, să alerge după informații, simte, la un moment dat, nevoia să se oprească, să zăbovească, să se odihnească. Iar cine reușește acest lucru săvârșește, de fapt, o minune.

”Zodia Porumbeilor Sălbatici” este, din punctul meu de vedere, romanul anului, la Pitești. O recomand tuturor. Celor care au trăit epoca, spre degustarea amintirii. Celor tineri, ca pe un basm de pe urma căruia poți trage multe și cuvenite  foloase.

LIVIU MARTIN