GÂNDIRE, CREDINȚĂ ȘI VIAȚĂ. REFLECȚII ASUPRA EXISTENȚEI

Anul 2023 a debutat, din perspectivă editorială, aici, la Pitești, sub cele mai bune auspicii. O dovadă în plus că spiritul nu a îngenuncheat și că mai există conștiințe care veghează asupra bunei noastre rânduieli sufletești.

O asemenea conștiință – și nu o scriu cu prețiozitate, nici pentru a-i face un compliment – este conf. univ. dr. MARIUS ANDREESCU, jurist eminent, recunoscut atât pentru probitatea sa, cât și pentru statura intelectuală, acoperitoare de tomuri, de experiențe, de dialoguri, de zbateri interioare, în ultimă instanță, de viață.

Lucrarea – grea de semnificații și actuală până în măduva acestui timp furibund, la care mă voi referi aici – a apărut la Editura SITECH din Craiova și se intitulează ”VALORI CREȘTINE, CULTURALE ȘI JURIDICE”. Este vorba despre o culegere de studii, eseuri și cugetări, finalizată, ca orice lucrare care se respectă, cu o bibliografie impunătoare.

Cele 28 de capitole, dezvoltate de-a lungul a peste 500 de pagini, stârnesc orice minte liberă. Voi aminti câteva: Despărțirea de Dumnezeu; Iluziile noastre cele de toate zilele; Miturile statului și ale societății contemporane; Libertatea de conștiință; Precarități ale libertății; Normativismul social și ortodox. Tradiție și actualitate; De la familia ortodoxă românească la parteneriatul civil occidental; Despre suveranitatea națională și puterea de stat. Este necesară o lege a suveranității naționale?

Nu lipsesc figurile de primă mărime din istoria noastră, mărturisitori – în sens creștin, dar și laic – ai faptului că am existat cu folos. Și că vom mai exista poate, îmi permit eu să adaug, și de aici înainte: Dimitrie Cantemir, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu și Constantin Noica.

În ce constă, din punctul meu de vedere, aportul neprețuit al cărturarului Marius Andreescu la valențele deja existente ale temelor abordate? Ei bine, analiza juridică laborioasă, observația filosofică, ierarhiile având la bază principii teologice și teleologice, toate acestea țin cont de un adevăr elementar – acela că, înainte de a învăța să gândim, să căutăm și să găsim pretexte, premise și explicații, învățăm să relaționăm, să ne apropiem unii de alții, să ne îmbrățișăm unii pe alții, învățăm adevărata intimitate și adevărata dragoste. Cultura, religia, ideologiile de orice fel, civilizația, pacea și războiul, dialogul sau, dimpotrivă, absența lui, nu sunt altceva decât proiecțiile acestei învățături profunde, ancestrale în lumea fizică.

Marius Andreescu nu este numai un erudit, ci și un înțelept. În sens duhovnicesc. Lumea globalizată, care încearcă să ne impună o ordine nouă – socială, economică, politică – din care lipsesc, însă, iubirea și libertatea reală, în care tot și toate trăiesc separate de Dumnezeu – este o lume tragică, a doliului psihologic perpetuu, este o lume pe moarte.

Autorul acestei lucrări de o mare subtilitate și frumusețe nu-și pierde totuși speranța. Poate că tocmai de aceea dumnealui este înțeleptul, și nu noi. Voi încheia în acest spirit, al prevalenței speranței, care este, până la urmă, ultima noastră suflare, citându-l cu bucurie pe domnul Marius Andreescu: …pentru acela care trăiește viața și în viață, iar nu viața îl trăiește pe el, despărțirea poate să însemne o regăsire a sensului vieții, o curățire a sufletului și a minții de neantul din noi, o împlinire și un pas spre desăvârșire, poate fi bucuria transfigurării spirituale a timpului, a vieții, pregustarea eternității și a existenței fericite, transformarea timpului din ”cronos” în ”kairos”, cum spuneau vechii filosofi greci, iar clipa devine atunci un prezent continuu, prin gândurile și faptele noastre bune”.

LIVIU MARTIN