EXISTENȚA ȘI FIINȚA. JURNAL DE CUGETĂRI ȘI REFLECȚII
A ieșit din tipografie, cu nici o săptămână în urmă, noua lucrare de actualitate a conf. univ. dr. MARIUS ANDREESCU, înotător experimentat și neobosit în oceanul de sensuri și de nuanțe ale tainelor lumii noastre. Lucrarea se intitulează ”Existența și ființa”. Dar, pentru că autorul, foarte exigent cu sine, a considerat că, deși s-a străduit, nu a reușit să atingă măduva lucrurilor, i-a adăugat subtitlul ”Jurnal de cugetări și reflecții”. A subliniat în acest fel faptul că subiectivitatea, cu toate imperfecțiunile ei, s-a strecurat și în paginile volumului de față, altfel consistent și plin de trimiteri la gânditorii și la tălmăcitorii de concepte, de teorii, și de neguri de care istoria omenirii este plină.
Abordarea temei se supune, așa cum ne-a obișnuit domnul profesor, principiului interdisciplinarității – filosofice, teologice, juridice. De altminteri, eu cred că nici nu se poate proceda secvențial sau segmentat. Nimeni și nimic nu există de sine stătător, suntem legați unii de alții organic, suntem trecut, prezent și viitor, orizontală și verticală, dat și proiecție, în același timp universal.
Publicul-țintă este eterogen – juriști, teologi, studenți, masteranzi, doctoranzi, intelectuali care activează în afara zonei umaniste, aspiranți la cunoaștere din toate categoriile socio-profesionale.
Întrebările guvernatoare ale acestei monografii sunt vechi, însă niciodată desuete: Ce este existența?; Care este sensul existenței și al vieții? Ce rost are omul în existență, de unde vine și încotro se îndreaptă? Răspunsurile – incomplete, fiindcă ființa umană însăși este fragmentată, alterată, tinzând cu patos spre împlinirea cea întru substanță, aproape s-o atingă, împiedicându-se, totuși, mereu de un cui, de un spin de rău-augur – vin sub formă de meditații, reflecții, cugetări patristice, teologice, ale oamenilor de știință, ale artiștilor și filosofilor. Nu lipsește, desigur, perspectiva autorului.
Capitolele – titlul și conținutul lor – îndreptățesc o binecuvântată pogorâre și adăstare în sine: Existența și ființa; Constante și categorii existențiale; Viața, darul lui Dumnezeu pentru această planetă; Viața, drept fundamental al omului; Ce este timpul și ce putem cunoaște despre timp; Omul și timpul; Sensuri ontologice ale libertății. De la libertate la libertăți; Precarități ale libertății; De la libertatea de conștiință la libertatea de exprimare; Starea naturală și starea socială a omului; Cine sunt eu?; Omul și lumea.
Aproape 120 de pagini sunt dedicate consemnării de cugetări aparținând unor sfinți părinți, duhovnici, teologi, savanți binecunoscuți. Între aceștia, IPS Bartolomeu Anania, ale cărui cuvinte pline de miez sunt ca urzica pe trupul chinuit al timpurile actuale: Nu așteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem tratați ca niște ”balcanici”, uitându-se că suntem la nordul Dunării și că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, și dacă am face? Alexandru Paleologu spune că, la urma urmei, chiar dacă am fi balcanici, ce este rușinos în asta? Platon, Aristotel și Sofocle au fost balcanici. Iar eu aș adăuga: toată doctrina teologică a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizație, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii și principesele Bizanțului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scărpinau de păduchi și râie.
În concluzie, una succintă, pe potriva răbdării cititorului, cartea conf. univ. dr. MARIUS ANDREESCU se constituie într-un îndreptar sui-generis, care ne poate orienta într-o epocă pulsând de contradicții. Cea mai periculoasă dintre ele, cu mare grad de sminteală, este tendința de abandonare a raportării omului la Dumnezeu, susținută obstinat de raționalismul tehnologic, iluzia acumulării, iluzia consumerismului.
LIVIU MARTIN
