VIRGIL DIACONU ȘI POEZIA CANONICĂ ROMÂNEASCĂ


 

A ieșit în lume, de curând, o lucrare așteptată cu interes, cel puțin de intelectualii cu imaginație și cu suflu literar. Amândouă – imaginația și suflul literar – au ajuns astăzi ca pietrele cu puteri miraculoase care, dacă știi cum să le vorbești, te vindecă de răul din tine. Iată, așadar, un motiv bun să vă apropiați de volumul realizat de poetul Virgil Diaconu, directorul revistei ”Cafeneaua literară”. Intitulat ”POEZIA CANONICĂ ROMÂNEASCĂ. ANCHETĂ”, acesta reunește răspunsurile a 62 de scriitori, liberi să se pronunțe cu privire la suita de întrebări propuse de Virgil Diaconu, de-a lungul ultimilor ani, în revistă. Mai exact, în perioada august 2019 – iunie 2020.

Temeiul acestei anchete literare consistente – cartea are 240 de pagini și o expresie grafică sobră și elegantă – este reevaluarea conceptului de ”poezie canonică” și, pe cale de consecință, o reașezare, în pagina de istorie contemporană, a poeților noștri esențiali, cu adevărat de prim raft. Virgil Diaconu a pornit la drum impulsionat de ”Lista poeților canonici români”, publicată în revista ”România literară”, în anul 2019, de conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Cei 62 de condeieri ”anchetați” au ținut cont, în răspunsurile lor, inclusiv de această listă, supusă permanent, ca orice demers, unei revizuiri pe criterii valorice.

Poetul Virgil Diaconu a adresat șase întrebări, rezumând următoarele aspecte: legitimitatea listei întocmite de forul suprem al Uniunii Scriitorilor; calitatea culturală a ”juraților” responsabili de întocmirea listei, astfel încât ”judecata” lor să fie cât mai corectă și cât mai curată; reprezentarea ”poetului canonic”, din perspectiva fiecărui intervievat; gradul de subiectivitate al actualei liste; valabilitatea ei peste 20 de ani, când ștafeta va fi fost deja predată generației 2000; posibilitatea ca, în actuala listă a Uniunii Scriitorilor, să se fi strecurat și poeți supraevaluați.

Printre cei care au dat curs anchetei, se numără: Liviu Antonesei, Angela Furtună, Șerban Foarță, Denisa Popescu, Gheorghe Grigurcu, Magda Ursache, Florin Dochia, Valeria Manta Tăicuțu, Costel Stancu, Paula Romanescu, Bogdan Suceavă, Ioana Cistelecan, Corneliu Antoniu, Ion Simuț, Adrian Dinu Rachieru, Liviu Mățăoanu, Ovidiu Pecican, Christian W. Schenk, Ancelin Roseti, Ioan Romeo Roșiianu, Octavian Doclin și, desigur, autorul. Acesta semnează și eseul din finalul volumului, intitulat ”Canonul anxietății influențelor literare sau Canonul literar occidental Bloomian.”

De menționat – deși cine citește poezie îl cunoaște și din față, și din profil pe Virgil Diaconu – că este, în egală măsură, publicist și critic literar, că este inclus în ”Dicționarul general al literaturii române”, editat de Academia Română, și în alte trei dicționare. Este, de asemenea, premiant al Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România și al Clubului MITTELEUROPA/VIENA, care i-a acordat, anul acesta, Premiul Internațional pentru Poezie și titlul de Cavaler al Ordinului Cultural ”Eminescu-1868-Oravița”. 

Și încă un detaliu, semnificativ în context: volumul a apărut la scurt timp după aniversarea poetului, Săgetător veritabil, spirit rebel, în polemică permanentă cu zeii și cu Olimpul lor.

 

Prof. LIVIU MARTIN

Articol adăugat în 3 ianuarie 0202

Mai poţi citi şi…