PROFESORI DE 10. RENATA ALEXE

Vremea Domnului Trandafir a apus de mult. Așa cum atâtea dintre cele pe care le credeam veșnice sunt purtate de vântul schimbării departe, înapoi, în trecut. Mă consolam cu gândul că lumea în care trăiesc va continua și după mine. Mi se părea că, în felul acesta, nu mor de tot, că rămâne ceva, poate de folos, din ce-am dăruit, din ce-am iubit, din ce-am făcut cu mâinile mele și m-a bucurat.

Lumea de-acum nu mai are nevoie de trecut. Crede că se poate susține singură, că are picioarele, brațele, mintea și inima puternice. Crede că Dumnezeu e o poveste pentru naivi și că frumusețea sufletească e o podoabă inutilă. Tocmai de-aceea vreau să aduc un omagiu trecutului, frumuseții sufletești și Domnului Trandafir astăzi, 30 martie, când domnișoara RENATA ALEXE, profesoară de limba și literatura română, trece pragul unei vârste noi. O cunosc personal și am admirat-o întotdeauna. Este, în ochii mei și ai familiei mele, versiunea feminină a dascălului preaiubit al lui Mihail Sadoveanu. Mă gândesc la dumneaei ca la Domnișoara Trandafir.

A predat, până la pensionare, la Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” din Pitești. Și elevii, și colegii de catedră și de cancelarie zâmbesc larg atunci când o pomenesc. I-am întrebat pe câțiva ce găsesc ei că are special domnișoara profesoară. Răspunsurile au sunat asemănător: simțul datoriei, o blândețe în stare să înmoaie și piatra, multă știință de carte, o dragoste profundă pentru limba română. Toate acestea au transformat-o într-o prezență activă, pentru că nu s-a mărginit la a-și ține orele și la a verifica dacă și cât de bine și-au însușit copiii cunoștințele. La Școala ”Mihai Eminescu”, a fost redactor-îndrumător al revistei ”Aripi”, revista elevilor, și a coordonat cenaclul literar  cu același nume. Datorită dumneaei, Școala ”Mihai Eminescu” și Argeșul au obținut, ani la rând, premii la olimpiada națională și la celelalte concursuri de limbă și literatură română.

Am avut, deseori, plăcerea să-i ascult expunerile și să-i citesc eseurile și cronicile literare. I-am remarcat acuratețea, înclinația către detaliu, arta de a-i da detaliului posibilitatea să se exprime și să-și sublinieze importanța în context. Și, peste toate, bunătatea fără umbră. Găsește o scuză omenească pentru greșelile oricui, personalitate sau ființă comună. Iar scuza este atât de inteligent și de frumos formulată, că începi să te gândești dacă nu cumva punctul dumneaei de vedere e bine să cântărească mai greu decât consecințele faptei greșite sau rele.

La mulți ani, stimată Renata Alexe! Și să tragem nădejde că profesori cu talent și responsabili se vor naște și în lumea cea nouă. În fond, acolo unde există disperare trebuie să existe și speranță, pentru că, așa cum scria cel mai citit poet al planetei, persanul Rumi, cu o singură aripă nu vei putea zbura niciodată.

Prof. LIVIU MARTIN