Mari poeți palestinieni SAMIH AL-QASIM

Încă

Sângele moșilor și strămoșilor mei încă mai picură

Din rănile mele.

Nechezatul cailor încă se mai aude,

Încă mai răsună clinchetul săbiilor

Și eu, cu soarele în palma dreaptă,

Încă mai pribegesc prin văgăunile nopții,

Un rănit care cântă.

Pentru că noi

Poate că este mai bine să ne acceptăm moartea,

Pentru că noi n-am deprins meșteșugul războinicilor,

Pentru că suntem, fiecare, un Don Quijote,

Pentru că noi știm doar să ne purtăm în spate nefericirea.

Eu și tu

Chiar dacă mă vor stoarce ca pe lămâie,

Îmi va rămâne ceva în piept.

O imagine răsărită în goană

Să-mi fie memorie și icoană.

Chiar dacă trupul mi se va veșteji,

Îmi vor rămâne vii, alături de el,

Mâinile mele cu nervi de oțel.

Chiar dacă mă vor goli de sânge până la oase,

Îmi rămâi tu, în toate fibrele,

În toate amintirile mele frumoase.

Va mai rămâne pulbere adunată pe frunza măslinului.

Și soarele va rămâne, înflăcărat fără noimă.

Eu și tu…

În suflarea de vânt a destinului.

Anotimpul penultim

Pentru cel plecat este vremea să bată la poartă.

Pentru cel ce stă vremea este să se ridice.

Pentru cel împilat vremea este să i se facă dreptate.

Vremea este, pentru cel prea trudit, să-și găsească odihna

La umbra ta, mamă,

O, mamă împovărată de vremi.

Vremea este pentru cel ucis să mai uite câte ceva

Din amănuntele uciderii sale.

Mergi și adapă-ți bidiviul cel alb.

Adapă-l cu roua de pe floarea migdalului

Și din floarea de rodiu.

Albul cal, urcând din valea poveștilor

Către ponositele mele straie.

Mamă, cuprinde-mi inima în căușul palmelor tale.

Cuprinde, mamă, ce-a mai rămas

Din ființa patriei mele.

Felinar

Nu s-au încovoiat de restriște.

Nu au căutat moartea în amărăciunea cucutei.

Nu au luat conturul precis al glonțului.

Nu s-au înecat.

N-au căzut.

N-au căutat salvarea în știrile din ziare.

Pentru ei adunați-vă,

Într-o clipă de doliu universal

Peste toate colțurile pământului,

Căci ei au murit

Cu felinarul la piept.

Celui ce-mi râvnește iubita

Chipul iubitei mele

Este zugrăvit în roșu de sânge

Și apă neîncepută de trandafiri.

Pe răsuflările mele fierbinți

Stă zugrăvit chipul iubitei.

Numele ei,

Precum pecetea este întipărit

Pe bătăile inimii mele,

Cu henna și cu iarba memoriei.

Tu, râvnitorule la chipul iubitei,

Ia seama,

Hangerul îmi este întotdeauna

Aproape.

Arest

La miezul nopții,

Au năvălit cu toții în casă,

Punându-mi cătușele

Și apoi

Au murit pe neașteptate.

Da, au murit

Pentru a rămâne așa

Definitiv,

Pentru totdeauna.

Tăiată pe din două, inima mea

O jumătate a inimii mele

Stă alături de cei

Care au dat luminii o spadă,

Învățând-o să râdă.

Cealaltă jumătate a inimii mele

A fost sfâșiată, cu multe decenii în urmă,

De animale sălbatice.

Grevă de protest în infern

Zăvorăște ușa în urma mea,

Pregătește-ți instrumentele de tortură.

Pregătește-te să-mi deschizi rănile cât mai adânc.

Eu declar grevă de protest

Împotriva șederii mele în Iad,

Împotriva iubirilor iluzorii.

Sunt gata să sufăr.

Lucifer,

Zăvorăște ușa în urma mea

Și poruncește noua Geneză

A arderii și a stingerii mele!

Traducere din limba arabă – Dumitru Chican