IGOR MITORAJ. ARTĂ ȘI SUFERINȚĂ

Suferința umană, capcanele și tulburea ei nemăsură, suferință a minții, suferință sufletească, suspin, oftat, de multe ori, geamăt –  ale trupului condamnat la distrugere și la pieire – iată temele de reflecție, materializate în lucrări de for public, ale sculptorului polonez IGOR MITORAJ.

Fie că este vorba despre teracotă, bronz sau marmură, compozițiile lui lasă, acolo unde sunt amplasate, umbra unor uriașe interogații: ”Ce se întâmplă?”, ”Ce necunoscută și tristă necesitate adună cioburile acestea de ființă sub ochii noștri?”, ”Doare adânc, înăuntru, ceva, deși nu știm ce anume și nici de când!”, ”Suntem jumătăți, sferturi, fragmente de trup, de fapt? Și dacă așa suntem, există posibilitatea să devenim întregi vreodată?”

Cam pe aici roiesc și se macină cugetările. Igor Mitoraj crede, așa cum crede în Dumnezeu, în frumusețea unică, mistică a Suferinței. În viziunea lui, Suferința este una dintre căile de acces pe tărâmul Conștiinței Depline.

Da – este convingerea artistului – așa arătăm în realitatea despuiată de mistificări, de iluziile unei lumi dresate să-și filtreze drastic și să-și eticheteze emoțiile, să le transforme în convenții, în reguli mai presus de firea omenească. Armonia întregului e un ideal. Tânjim după ea în vis, în basme, în rugăciune, când ne îndrăgostim, când construim ierarhii. Adevărul, insuportabil pentru cei mulți, este că ne trăim viețile ciuntiți, desfigurați, schilozi, amputați. Numai că  tristețea acestui parcurs îndurerat începe, la un moment dat, să pâlpâie, să lumineze. O tristețe cumva disociată, o dedublare a suferinței din icoane. Un tipar care și-a ars limitele și care, nemaiavând ce să consume, cum să se hrănească, încremenește pur și simplu. Dincolo de el, nu mai există nimic. Greu de crezut, pare să spună Igor Mitoraj, dar suferința poate ajunge, în anumite circumstanțe, să facă pace cu ea însăși. Aceasta este clipa pe care o surprinde ochiul, de care se fixează, se atașează, ignorând, cu bună-știință, supliciul de până la ea.

Igor Mitoraj a trăit între anii 1944 – 2014, în Polonia și în Franța, la Paris, cu un popas de un an, în Mexic. A absolvit Academia de Artă din Cracovia și este deținătorul unora dintre cele mai importante distincții, acordate de statul polonez. Printre lucrările sale, se află și statuia Sfântului Ioan Botezătorul, care împodobește Biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma.

DENISA POPESCU