FILE DE LEGENDE MUSCELENE

Legendele sunt plămânii memoriei noastre culturale. Respirăm prin ele, iar respirația noastră le dă viață acum, din locul în care ne aflăm, și strănepoților, și strămoșilor. Celor dintâi – pentru că-i leagă de trunchiul valorilor, credințelor, nevoințelor, amintirilor comune. Celorlalți – fiindcă nu-i lasă, de fapt, să moară. Pământul și uitarea care-i acoperă devin relative și ușoare, un fel de antimaterie în orizontul căreia existăm toți, în același timp.

Iată spiritul în care și-a conceput volumul, publicat recent la Editura ”Gimax” din Câmpulung, doamna prof. LETIȚIA FLORINA BRĂTULESCU. ”File de legende muscelene” adună opt povestiri, susținute de ilustrații color: ”Legenda Mănăstirii Negru Vodă”, ”Lecția de istorie la Cetățuia Negru Vodă”, ”Legendele localității Nămăești”, ”George Topârceanu și primul război mondial”, ”Legenda Corbilor”, ”Legendă și etnografie la Căsuța Albastră”, ”Legendă și eroism la Dragoslavele și Mateiaș”, ”O legendă gravată în piatră: Mausoleul de la Mateiaș”.

Fiecare dintre aceste legende este documentată în detaliu, inclusiv personal, autoarea inserând fragmente din jurnalul drumețiilor sale, pentru ca firul narativ să capete prospețime și savoare. Centrul de greutate – și de spiritualitate, în cazul de față – îl constituie triunghiul mănăstiresc Nămăești – Cetățuia – Corbii de Piatră, pictura de la Corbii de Piatră fiind considerată cea mai veche, realizată în tradiție bizantină în Muntenia, așa cum de Cetățuia se leagă sintagma ”cea mai aspră vatră de sihăstrie din Țara Românească”.

Cele mai multe pagini îi sunt dedicate lui George Topârceanu. Privindu-l prin haloul Casei Memoriale de la Nămăești, unde poetul a locuit și a scris vreme de opt ani, prof. Letiția Brătulescu ne conduce înapoi, în istorie, în tumultul Bătăliei de la Turtucaia, când sergentul George Topârceanu a fost luat prizonier, bătălie despre care acesta va scrie cu lux de amănunte literare, gustate cu mare interes și astăzi.

Așa cum este pus în pagină, volumul ”File de legende muscelene” răspunde unui imperativ neformulat explicit, dar poate cu atât mai prețios: acela de a restitui – sub forma unor texte scurte, ușor de parcurs de cititorul timpului prezent – istoria spațio-temporalității locale. Tentația dintotdeauna este să ne raportăm la patria mare, la contextul larg, omițând de multe ori importanța imediatului, a apropiatului, a hotarelor pe care le putem cuprinde cu propria simțire, experiență, înțelegere. Comunitatea, oricât de mică, este esențială pentru toate diviziunile temporale, pentru că înăuntrul ei se plămădesc și cresc forțele sufletești, menite să recompună, de fiecare dată, întregul.

Autoarea este absolventă a Universității din București, a predat limba franceză la Colegiul Național ”Ion C. Brătianu” din Pitești și are un doctorat în Filologie, obținut la Universitatea de Stat din Chișinău. A mai publicat, la Editura ”Gimax” din Câmpulung, volumele: ”Trenul” (2016), ”Berevoiești – Muscel, oameni, fapte și destin” (2017), ”Dialog cu și despre necuvântătoare” (2018), ”Pisicuțele istețe” (2019), ”Motanul și Izvorul fermecat” (2020), ”Trilogia necuvântătoarelor” (2020), ”Prințesa și balaurul” (2021).

LIVIU MARTIN