SUPREMAȚIA CONSTITUȚIEI

Lucrare de mare subtilitate – ca, de altfel, toate demersurile editoriale semnate de conf. univ. dr. MARIUS ANDREESCU, ”Supremația Constituției. Controlul de constituționalitate al legilor. Doctrină și jurisprudență” a apărut anul acesta, la Editura ”Pro Univesitaria” din București. A apărut, opinez eu, la momentul oportun, pentru că direcția globalistă, pe care ne-am însușit-o cu o docilitate care nu ne onorează deloc, ridică serioase semne de întrebare, privitoare la sensul profund, îi putem spune național, al sintagmei.

Monografia îi vizează îndeosebi pe studenții, masteranzii și doctoranzii de la facultățile de drept. Dar și cititorul fără cultură juridică temeinică o poate răsfoi, cu încrederea că se va lămuri în privința multor aspecte doctrinare.

Conf. univ. dr. Marius Andreescu a avut în vedere, pe tot parcursul realizării lucrării, perspectiva hegeliană asupra raportului dintre legea fundamentală și poporul pe care aceasta îl guvernează: ”Fiecare popor își are Constituția care i se potrivește și care i se cuvine”. Constituția ca așezământ juridic și politic al unui stat s-a impus în secolul al XVIII-lea, iar impunerea ei a echivalat cu o revoluție. De ce? Fiindcă, în esența și în finalitatea ei, Constituția este destinată să asigure echilibrul între realități și forțe diferite, astfel încât stabilitatea socială, libertatea și interesele individuale și legitimitatea și funcționalitatea autorităților să nu rămână simple idealuri, bune de vânturat ca la coridă, pe sub ochii înnebuniți ai mulțimilor mai mult sau mai puțin abandonate.

În ceea ce ne privește pe noi, românii, am fost modelați de trei Constituții: cea din 1866 – care a consacrat, în domeniul practicii politice și juridice, liberalismul, ”rolul și rostul istoric” al burgheziei în crearea formelor de guvernare și a instituțiilor democratice; cea din 1923 – bază solidă pentru funcționarea României întregite și modernizate, guvernate de monarh și întemeiate pe regimul democratic parlamentar; cea din 1991, în vigoare – care ne așază în miezul fierbinte al democrației. Atât de fierbinte, încât ne confruntăm   adesea, după cum subliniază și autorul, cu deraieri de pe șinele valorilor și spiritului Constituției.

Discuțiile despre revizuirea Constituției, atât de la modă astăzi, conchide conf. univ. dr. Marius Andreescu, sunt sau ar trebui să fie subsidiare celor referitoare la aplicarea ei corectă. Sunt de acord. Ne-a plăcut întotdeauna să trăim în și din viitorul altora, împrumutând fără măsură, împiedicându-ne, căzând în genunchi și mâncând în genunchi, pierzând vremea – și deci și viitorul – cu dezbateri despre cine am putea fi. Haideți, stimați conaționali, mai întâi SĂ FIM! În prezent. Haideți să apreciem ce am făcut și ce mai avem și abia apoi să ne prindem de crengile de sus ale copacului istoriei, pe care cântă cele mai frumoase păsărele.

Specialiștii vor citi în cheie juridică monografia cu șapte capitole. Nespecialistul care sunt a tradus-o pe înțelesul norodului, cu speranța că sita va cerne ce e de cernut și că, în timp ce gura vorbește, mâinile, mintea și conștiința lucrează.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

LIVIU MARTIN