FENOMENUL CUCUTENI – ALBUM DE ARTĂ, LANSAT LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ARGEȘ

Săptămâna trecută, sculptorul câmpulungean, ADRIAN RADU, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, doctor în Arte Vizuale, a lansat la Biblioteca Județeană Argeș, într-un cadru restrâns și cordial, albumul intitulat ”Fenomenul Cucuteni în culturile neolitice din spațiul geografic locuit de români”.

Aflat la ediția a II-a, albumul are 450 de pagini, mai mult de jumătate conținând imagini prețioase, adunate din muzeele de la noi și din Republica Moldova. Fiecare imagine este lămurită minuțios, cu detalii de multe ori surprinzătoare, astfel încât originile, evoluția și specificul acestei culturi vechi de aproape 7000 de ani să poată fi asimilate corect și cu ușurință. Prefața albumului bilingv, român-englez, îi aparține acad. Gheorghe Păun, în opinia căruia punctele lui forte sunt numărul, calitatea ilustrațiilor și descifrarea simbolurilor din perspectiva artistului vizual, trăitor în secolul 21.

Lucrarea este structurată în capitole precum: Spațiul Carpato-Danubiano-Pontic în timpul marilor glaciațiuni; Ceramica Neolitică din Zona Carpatică; Cultura Cucuteni; Semnificații sugerate de ornamentele Ceramicii Cucuteni; Ornamentele unor frize de pe gâtul vaselor sau de pe zone înguste; Motive decorative neolitice în arta populară românească; Obiecte de lemn și arta încrustării lor; Arta Țesăturilor; Arta încondeierii oălor; Asemănări și deosebiri între ceramica neolitică din România și cea din China.

Autorul, desăvârșit orator, atras ca un magnet și gravitând de peste cinci decenii în jurul rafinatei frumuseți a acestei culturi cu rădăcini dincolo de orizontul imaginației noastre, a abordat-o din perspectiva triadei utilitate – estetică – spiritualitate. A reușit să sublinieze astfel faptul că Epoca Pietrei nu este nici pe departe inferioară timpurilor de-acum și că sensibilitatea, ba chiar extrasenzorialitatea, ca să nu mai vorbim despre meșteșugul, priceperea manuală, tehnica omului străvechi, ar trebui să ne rușineze cumva pe noi, consumatorii în exces de tehnologie, gata să ne dezicem de mister, de cerescul, divinul din care suntem alcătuiți.

Autorul și-a propus, de asemenea, să facă să vibreze coarda sensibilă a patriotismului, a legăturii cu trecutul, pe care e vital să îl conservăm, dacă nu vrem să ne pierdem identitatea. În același timp, recunoașterea noastră în lume, la ora aceasta, când se tinde spre uniformizare, depinde inclusiv de clamarea – de ce nu? – a faptului că aici, pe teritoriul României, au existat valoare, credință, noblețe, înțelegere superioară a lumii și a lucrurilor.

Îl felicit pe domnul Adrian Radu, pe care-l cunosc de peste 20 de ani și care atrage atenția și, desigur, aplauze și aprecieri nu doar pentru lucrările sale de sculptură în bronz, piatră și lemn, ci și pentru cele de pictură în ulei, acuarelă, pastel, mozaic, frescă! Îl felicit cu speranța că demersul său va fi urmat de altele, ale generațiilor tinere de plasticieni, arheologi și istorici de artă, la fel de consistente, prinse în contextul cunoașterii noi din aceste vremuri fluide.

LIVIU MARTIN