SUPRAREALISTUL ALEXEJ RAVSKI

Alexej Ravski are 60 de ani și o fantezie copleșitoare. Copleșitoare, cu temă și tentă dramatică și cu accente metafizice. Membru al Uniunilor de Creație Plastică din Rusia și din Belarus, cu expoziții bine primite în Franța, Germania, Olanda, SUA și, desigur, în spațiul slav, Alexej Ravski realizează compoziții mari ca dimensiuni, fiecare – caracteristică evidențiată de critica de specialitate – continuând-o epic pe cea dinainte.

O distribuție fabuloasă și fastuoasă luminează, detaliu cu detaliu, lucrările. Impresia care străbate tot acest decor artificial este că, indiferent de epocă și de provocările ei, omenirea n-a știut să se valorizeze. A pierdut mai mult decât a câștigat. Pasiunea, creativitatea au căzut, pe negândite, în dependență, în patimă. Corpul, atât de dăruit, de înzestrat, s-a legat, de fiecare dată, cu noduri strânse, de instinct, de impuls, de prima dorință. Dezabuzarea e o etichetă, lipită pe fiecare gest.

Cărțile de joc, în opoziție cu tomurile care așteaptă ochii cititori, sunt și ele expresia unei fatalități strălucitoare pe termen scurt. Degetele încremenite, încheieturile moi, dezgolirile care sunt, de fapt, goliri de sens, de conținut, ferestre sparte prin care sufletul se împrăștie, pierzându-și lumina, toate acestea sunt definitorii pentru creația lui Alexej Ravski. Artistul însuși – conchide el, într-unul dintre interviurile sale – sfârșește prin a fi mai puțin decât o operă de artă. Agresat de exterior, agresat de demonii lui, alege să-și falsifice existența, transformând-o într-un spectacol bizar. Un drog ceva mai sofisticat. Totuși drog.

DENISA POPESCU