SUFLETUL MEU NU ERA PREGĂTIT PENTRU MOARTE -Interviu cu DANIELA BUTUȘINĂ, actriță la Teatrul ”Al. Davila ” din Pitești, psiholog clinician autonom, psihoterapeut, consilier în supervizare

Ce mai faci, draga mea Daniela? Cum treci prin încercarea planetară care ni s-a dat?

Încercare planetară… Putem să vedem și așa ceea ce trăim de ceva timp, acest ceva căruia îi spunem pandemie. Încercarea planetară s-a contopit cu încercarea personală.

Cât de mult crezi în soarta pe care omul și-o face cu mâna lui? Cum au stat lucrurile în cazul tău?

Cred că lucrurile sunt pe undeva, pe la mijloc. Dificil, în cazul meu, a fost până am înțeles că din orice lucru pot învăța cum să utilizez media etapei parcurse.

Pentru ce anume nu era pregătit, dar acum este, sufletul tău?

Ei, Doamne! Pentru ce nu era pregătit sufletul meu… Păi nu era pregătit pentru moarte. ”Nu credeam să învăț a muri vreodată”… De ceva vreme, înțeleg și integrez din ce în ce mai mult acest concept.

O actriță-psiholog nu întâlnești pe toate drumurile. Vocațiile tale sunt și meseriile tale. Actrița e flacără care arde, vizibilă de departe, ți-am mai spus-o. Psihologul, terapeutul înseamnă liniște care ascultă. Ambele sunt terapie, dar realizată diferit. Cum împaci flacăra cu liniștea?

Interesantă imaginea pe care o propui. Cumva, după ardere, se lasă liniștea. ”De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,/ Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…/ Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phoenix?” În fapt, evoluția mea, ca rezultat al îmbinării celor două, înseamnă multă libertate, m-am împrietenit cu ”largi teritorii” ale mele și ale celorlalți.

Cât simți că primesc cei cărora le oferi din ceea ce le oferi? Ce anume ai tu nevoie să primești?

Cei cu care interacționez primesc de la mine ce și cât au ei nevoie din ce le ofer. Ce primesc eu? Primesc ce corespunde sufletului meu.

Ce știi despre felul în care își gândesc strategia de revenire în lume alte teatre din țară?

Am înțeles că a fost inițiată o colaborare între 52 de directori de teatre, pentru a se lucra la o strategie comună, în vederea redeschiderii lor. Se reiau repetițiile și spectacolele. La nivel internațional, presupun că se procedează la fel. Teatrul meu, ”Alexandru Davila”, funcționează atât cât poate. Piese cu puține personaje, spectacole la Grădina de Vară.

Ce simți că s-a pierdut, se va pierde, la nivel profund, din perspectiva relației cu actul de cultură vie, cum este teatrul?

S-a pierdut relaxarea colectivului. Am câștigat, însă, un alt tip de comunicare. Faptul de-a funcționa într-un grup pe Whatsapp (un paradox, poate), ne face ”să ne vedem mai bine”. Zile de naștere, alte sărbători, vești. Se postează, se văd, existăm. Repetiții pe Zapp. Interesant, adaptare la perioada pe care o trăim.

Îți mai faci planuri? Mai ai curaj? Mai ai inspirație?

Planurile sunt parte din mine. Faptul de-a mă duce să-mi fac o cafea e un plan. Planul e făcut din mai multe planuri mici. Existența curajului nu presupune lipsa fricii, ci împrietenirea cu ea. Uneori, o invit și pe ea să bea o cafea cu mine și atunci îmi dau seama că îmi e utilă, o ascult, facem un plan. Apoi ne felicităm că suntem curajoase. Inspirație, nu?

Ne întoarcem la liniște, la ascultare, la terapeutul din cabinet. Ai avut, din cauza pandemiei, mai mulți clienți? Cum i-ai liniștit? În ce notă s-au purtat discuțiile?

O mare provocare întâlnirea cu clienții mei, în perioada stării de urgență! Ne-am văzut pe Whatsapp. Cu clienții noi a fost o provocare. Ca și în teatru, contactul direct actor pe scenă – public în sală produce un tip de energie ce contribuie mult la calitatea întâlnirii celor două părți. E o alianță terapeutică, are un rol foarte important în demersul evolutiv. S-a realizat mai lent. Apoi, lucrurile au intrat într-un nou tip de normalitate, acceptat și de mine, și de clienți.

Crezi că viitorul va fi digital, în sensul că se vor rări, până la a fi înlocuite cu holograme, contactele umane?

Cred că, în urma acestei experiențe colective, mondiale, am descoperit cu toții, forțat, o altă variantă de a comunica. Personal, cred că este un câștig. Am fost obligați de context să ieșim din zona de confort. Să redescoperim roata.