CORPUL FEMEII ȘI CORPUL LUMINII

A existat, până de curând, un pictor american, WILLIAM WHITAKER, care a crezut în corpul de lumină al femeii. A fost convins că fiecare rotunjime, fiecare unghi, gesturile cele mai simple și expresiile fugare, pe care nu le poți culege decât cu coada ochiului, tot ce plăsmuiește forma unică, tiparul absolut al feminității are legătură cu Cerul și cu Eterul. Nu toate femeile sunt bucățică ruptă din Absolut, dar toate către Absolut se îndreaptă, Absolutul este busola lor interioară, fără de care n-ar putea funcționa pe orizontala acestei lumi.

William Whitaker a pictat feminitatea, nu neapărat femeia – deși i s-au perindat prin fața ochilor nenumărate modele – a pictat-o păstrând o distanță solemnă, întotdeauna într-o lumină rece, care cobora prin fereastra dinspre nord a atelierului, amenajat ca pentru oficierea unui ritual.

Deși în prima parte a vieții a fost adeptul expresionismului abstract, după 1970 a revenit la învățăturile profesorului său de la Universitatea din Utah, Alvin Gittins, și la realismul tradițional.

William Whitaker a crescut printre artiști, tatăl lui a fost artist, astfel încât, încă de la vârsta de șase ani, a pictat în acuarelă și în ulei, câte trei – patru ore într-o zi, având la îndemână cele mai bune materiale și instrumente. A devenit artist profesionist în 1965. A fost profesor universitar și a lucrat tot timpul cu unul, cel mult doi studenți foarte talentați, cărora nu a contenit să le vorbească despre puterea spirituală a artei.

S-a stins în 2018, la vârsta de 75 de ani. Rămâne, în galeria marilor portretiști americani, prin maniera specială de a revela misterul feminin, fără să-i atingă sau să-i știrbească nici puritatea, nici profunzimea.

DENISA POPESCU