EPOCA POSTMODERNISMULUI. RISCURI, VULNERABILITĂȚI, PROGRES
Iată o nouă carte-pledoarie, amplu documentată de conf. univ. dr. MARIUS ANDREESCU, publicată la sfârșitul anului trecut. O pledoarie pentru echilibru, introspecție, conștientizare și asumare a realităților fluide actuale, care ne vor influența viitorul într-o măsură mai mare decât putem anticipa.
În acest volum de eseuri și cugetări, specialistul în Drept, în egală măsură credincios ortodox pios, analizează contradicțiile fundamentale ale timpului – credință și necredință, valoare și nonvaloare, progres și regres, felul în care ele coexistă și se manifestă pe toate palierele vieții noastre. Legile scrise și nescrise, rutina și ordinea tradițională, istoria și trecutul în general, în formele sale de exprimare cu valoare de autoritate, nu mai reprezintă, astăzi, o opoziție solidă la modelele sociale, generate de consumerism: ”Tendința dominantă este recesivă, de abandonare a raportării omului la Dumnezeu, de disoluție a valorilor perene ale dreptei credințe și culturii, de transformare a omului în individ dominat de raționalismul tehnologic și de schimbarea statutului său existențial din scop al creației într-un simplu mijloc…”
Volumul este structurat în două părți: eseuri, concepute din perspectivă interdisciplinară, filosofică, teologică și juridică – și cugetări care-i aparțin autorului și care descriu cu fidelitate starea de spirit a intelectualului din România de astăzi.
Cele 18 eseuri repun în discuție temele majore ale perioadei: familia ortodoxă și parteneriatul civil occidental; frica și discriminarea ca metode de guvernare într-o societate pretins democratică; cum pot oamenii să-și organizeze viața pentru a depinde cât mai puțin de stat; necesitatea unei legi a suveranității naționale; miturile societății contemporane care conduc la abolirea statului de drept; Uniunea Europeană și România – colaborare, sprijin sau dominație și subordonare etc.
Cugetările din partea a doua a lucrării au în vedere noua paradigmă existențială, socială și personală, din care Dumnezeu, iubirea și libertatea, în sensul ei creștin, lipsesc. Ce este de făcut în aceste condiții? Autorul consideră că salvarea este exclusiv spirituală și că avem la îndemână patru căi mari și umblate, prin care ne putem elibera din capcana prezentului: întoarcerea la UIMIRE, la MIRAREA existențială despre care vorbeau Pascal și Sf. Isaac Sirul, concentrată în enunțul ”Nu-L cunoști pe Dumnezeu dacă nu ești uimit, dacă nu te minunezi de creație”; a doua și a treia cale sunt, în fapt, întrebările esențiale, adresate fiecăruia dintre noi de Mântuitor – ”Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” și ”Mă iubești tu pe Mine?” – întrebări de natură să atragă atenția asupra extinderii fără precedent a limitelor individualismului și asupra precarităților fenomenale ale lumii; cea de-a patra cale este DEVENIREA întru desăvârșire, sintetizată în formula ”Cu Hristos, prin Hristos, spre Hristos”.
Căderea vertiginoasă, voită și tragică – după cum susține autorul – din credință și cultură, ”prin nepăsare, uitare și neștiință” (Sf. Marcu Ascetul), sunt demonii cu care ne luptăm în clipa de față. Demoni ispititori, demoni cu mare putere de subjugare. Trebuie să recunoaștem că nu am fost pregătiți să le facem față. Viitorul apropiat anunță confruntări dure, pe viață și pe moarte. Monografia conf. univ. dr. Marius Andreescu se dorește a fi un avertisment, o mână întinsă, o călăuză prin jungla postmodernității, o postmodernitate mai periculoasă, se pare, decât multe alte epoci damnate din istorie.
LIVIU MARTIN
