DEPARTE DE OMAR KHAYYAM E ZBORUL FRÂNT

Mi-am îngăduit acest joc de cuvinte, joc de titluri, de fapt, pentru a putea sta onorabil la brațul celor două doamne care ne-au îmblânzit după-amiaza de marți, 3 mai, la Biblioteca Județeană Argeș.

”Departe de Omar Khayyam” este volumul de catrene/rubaiate ale reputatei profesoare de limba și literatura română din Curtea de Argeș, ELENA EȘANU ȘERBĂNESCU. Un volum dens, din perspectiva emoției gata să rupă zăgazurile, în ciuda lejerității melodice, a ușurinței verbale, expresive cu care-i transferă lectorului conținuturile lirice.

Doamna Elena Eșanu Șerbănescu este o mare admiratoare a persanului de geniu. S-a scurs aproape un mileniu de la nașterea lui. Cu toate acestea, limba și patima lui Khayyam continuă să răscolească inimi și să tulbure minți.

În ce fel îl omagiază doamna profesoară pe Omar Khayyam? În ce fel, cucerită de el, alege să-și poarte propriile bătălii de cucerire? Să nu vă gândiți la arme, la răni, la morți. Nu. Gândiți-vă la lupta cu demonii personali, cu focul, la războiul, ba chiar la iadul dacă nu dezlănțuite de-a dreptul, activate la răstimpuri în noi. Ca și Khayyam, doamna profesoară trăiește nu doar clipa, ci și consecințele ei, înainte chiar ca ele să se fi produs. Este aceasta o înțelepciune superioară, puțini o pot accesa, dar poeta noastră se numără, iată, printre cei aleși. Vinul – motiv, simbol, argument, prins în filigranul majorității catrenelor, sunt în total 62 – este, și în această carte, subtil declanșator de revelații. Măsura consumului, se știe, este lege. Numai că, atunci când îți propui să treci din context, din situație în revelație, norma devine artificiu negjijabil. Sigur, e important ca vasul în care curge liber vinul să fi fost curățat înainte de acei demoni interiori, care ne mână în toate nebunele și crâncenele lupte din lumea văzută și auzită.

”Zbor frânt” este volumul de poezie religioasă al unei alte distinse doamne din Curtea de Argeș, dr. ARITINA MIHAELA IONESCU. Un volum structurat în 12 părți, fiecare cu lumina, dar și cu greutatea ei. Doamna doctor Ionescu trăiește încă doliul suferinței după fratele pierdut recent, matematician, inginer și pictor căruia i-a dedicat, de altfel, cartea și care ne privește grav din fotografiile rămase amintire.

Căderea din Rai, Învierea, rugăciunea, adevărul, lumina, cuvântul ziditor, mărul, armonia și haosul, Tatăl, mucenicii, cetățenia cerească, smerenia ca virtute cardinală sunt așezate în matca actualității, chiar în miezul pandemiei de coronavirus, tocmai pentru a trezi ființa din adâncuri, pentru a o zgâlțâi și a o smulge neantului. Poezia are nu atât ritmul bătăii de inimă, cât pe acela al bătăii de conștiință. Doamna dr. Ionescu scrie în vers liber și o face măsurând distanța dintre propria strivire și măreția Creatorului. De aici nevoia de a ieși din prozodie și de a se refugia în notația contemplativă discretă.

Nu pot încheia fără să aștern câteva fraze despre atmosfera lansării. Poeta Denisa Popescu, publicista Nușa Cantemir, prof. Vasile Ghițescu, dr. în horticultură Adina Perianu au fost îngerii-prezentatori, îngerii–comentatori ai volumelor celor două doamne atât de emoționate. Am mai scris și altă dată, dar simt nevoia să repet: abia după ce cade din raiul bucuriei de a fi împreună, omul învață să prețuiască prezența celuilalt. Evenimentele cu public sunt micul nostru rai lumesc, din care îmi doresc să nu mai cădem niciodată.

Prof. LIVIU MARTIN