COSTIN TĂNĂSESCU POEME DIN VOLUMUL ”ROMANUL ÎN CARE MOR” Editura Brumar, 2009
CEI DE JOS
M-am născut prea târziu.
Alerg, alerg, alerg…
Mi se par tot mai departe
viața
și moartea.
Când Dumnezeu mi-aruncă rămășițe
închid fereastra.
Ele se lovesc de geam,
apoi se rostogolesc pe trotuar…
Eu mă ascund!
Nimeni de jos,
nu trebuie să afle nimeni
că sunt singur.
DIN RAI ÎNAPOI
Dacă ai avea nevoie de mine
cum de Dumnezeu în avion
aș crede în iubire.
Și atunci luminile s-ar face toate albastre.
Ca-n Drammen,
unde oamenii își zâmbesc
în fiecare fulg de zăpadă.
Ți-aș șterge din vise
femeile bătrâne
și-n trenul de noapte
eu nu aș mai avea loc,
decât îmbrățișat și gol,
scuipând sânge pe zăpada scării…
Iubirea are un singur sens:
din rai înapoi,
din rai înapoi
și tot așa…
CAPTIV
Rana pe care mi-ai făcut-o
e o prăpastie
în care sap din ce în ce mai adânc.
…de-abia se mai vede cerul.
…și nu-mi găsesc sufletul!
INTEGRITATE
În drumurile tale
de-ai să găsești și sigur ai să găsești
un suflet din cioburi,
treci mai departe!
Ca și când în viața ta ar exista
numai lucruri întregi.
- MORRIS
Trăim ca niște țigări scurte,
înghesuiți în viață…
Ardem mai repede,
mai încet
și ne întrebăm cu groază
dacă după scrum
doare…
ASFINȚIT
Soarele sângerează în spatele colinelor.
Îmi privesc trupul în lacul din fața casei.
Vântul îmi ridică tricoul.
A avut Adam sau nu
mai multe coaste decât mine, mă întreb…
Mai multe decât ar fi visat vreodată
un bărbat simplu…
PROSPECT
Se ia, la întâmplare, o piele de copil,
se poartă pe umeri
și se moare…
Fără prea multe cuvinte,
se moare…
POEME SINGURE
Iubește-mă, îmi spuneai,
și Pușkin râdea în camera întunecată.
Noi ne priveam ca într-un joc
de-a ciobul și încheietura mâinii…
Iubește-mă, infernul este de-acum
foarte aproape!
Să nu ne rătăcim!
Să nu ne rătăcim!
Iată! Cele mai frumoase poeme
se scriu singure, draga mea,
fără Pușkin,
fără mine…
URME
Dragostea e un bici care lasă urme.
Și de câte ori ne schimbăm în fața oglinzii
ne uităm temători în stânga,
în dreapta…
Să nu fie nimeni…
SENILITATE
Draga mea,
timpul nu vindecă,
doar ascunde ce are în plus
ca un câine sătul!
…
și va veni ziua în care
surzi și orbi vom căuta
ce-i al nostru.
ARMURA
Tu nu oboseai
și nu ți se păreau nesfârșite drumurile.
Acum, când storci legume
și te gândești la Dumnezeu,
eu trebuie să îmbrac armura
și să învăț
cum se luptă cu tristețea ta.
TEAMA
Suntem ca niște picături care cad din ceruri…
Înainte să devenim o mlaștină roșie,
ne privim temători ceasurile,
În fiecare clipă există un Dumnezeu
căruia ne rugăm
fie-ne pământul moale…
RĂMĂȘIȚE
Prin fereastra murdară
luna se îngroapă în frunze de salcie.
Aș fi putut trece mai ușor peste fericire.
Închid ochii și ascult vântul care înalță pungi.
Este ce-a mai rămas
