Simpozionul Internaţional “Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”, ediţia 2021 (PERT 2021) – PRIMA PARTE –

Programată să se desfăşoare între 8-10 octombrie 2021, a XXI-a ediţie a Simpozionului PERT 2021 a avut, din cauza pandemiei de Covid-19, un format mai scurt. Din păcate, pandemia a obligat organizatorii să se adapteze din mers la condiţiile restrictive şi să limiteze timpul alocat prezentării lucrărilor la doar o zi şi jumătate, în loc de trei zile.

Ȋn aceste condiţii, se datorează tenacităţii profesorului dr. Ilie Popa, preşedintele Fundaţiei Culturale Memoria, mai întâi includerea acestei manifestări – „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură” – pe agenda culturală naţională şi, mai apoi, ridicarea nivelului său teoretic, până la ţinuta de important eveniment internaţional, care atrage atenţia presei şi mediului cultural, în general. Îi dorim organizatorului să continue, pentru că – aşa cum am văzut – mai sunt multe de clarificat.

Tot organizatorului evenimentului îi datorăm şi un istoric al acestei manifestări, adevărat manifest-program, din care am reţinut aspectele pe care le-am considerat esenţiale și pe care le redăm în continuare:

Reeducarea prin tortură – Experimentul criminal Pitesti, scurt istoric

prof. univ dr. Ilie Popa:

“După 23 august 1944, când România a trecut de partea Aliaţilor, sute de mii de militari sovietici au ocupat ţara, timp de 14 ani. La 6 martie 1945, Stalin, prin trimisul său special, Vîşinski, a impus României un guvern comunist, condus de Petru Groza, chiar dacă Partidul Comunist Român avea mai puţin de 1000 de membri. Represiunea dictată de la Kremlin a început prin arestarea ofiţerilor din Armata Română, care au luptat împotriva Uniunii Sovietice, pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, provincii ocupate de Armata Roşie, în anul 1940.

Pentru bolşevizarea României, s-au introdus cenzura şi sistemul sovietic de învăţământ, limba rusă obligatorie, marginalizarea religiei şi reducerea drastică a limbilor de circulaţie internaţională. Mii de consilieri sovietici hotărau în principalele instituţii şi întreprinderi, aplicând întocmai cele 45 de directive ale documentului secret K-AA/CC113, indicaţia NK/003/47 a NKVD.

Circa un milion de români, care s-au opus paşnic bolşevizării României, au fost arestaţi sau deportaţi, iar peste o sută de mii dintre ei au fost exterminaţi. Pe harta României, au apărut peste 100 de închisori, lagăre de muncă şi mulţi români au avut domiciliu forţat.

În închisorile din România, s-au aplicat cele mai barbare metode de tortură şi s-au comis cele mai oribile crime. Acestea au început pe 6 decembrie 1949 (Sărbătoarea Sf. Nicolae), la închisoarea din Piteşti, unde majoritatea covârşitoare a deţinuţilor politici erau studenţi şi elevi. Aşa-numita „Reeducare prin tortură”, cunoscută sub numele de „Experimentul sau Fenomenul Piteşti” (aplicat pentru prima dată de pedagogul sovietic Makarenko, în Uniunea Sovietică, pe deţinuţi de drept comun), a constat în recrutarea unor deţinuţi politici, ei înşişi în prealabil torturaţi, cărora li se promiteau eliberarea şi încadrarea cu grade în Securitatea Română, în schimbul smulgerii de la ceilalţi deţinuţi politici a tuturor informaţiilor ce nu fuseseră declarate în anchete. Pentru aceasta, ei aplicau metode oribile de tortură non-stop, greu de imaginat (apreciate de marele scriitor rus Soljeniţân ca fiind “cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”), metode care, adesea, au condus la exterminarea fizică a multor deţinuţi. Toate acţiunile de tortură fizică şi psihică au fost iniţiate şi coordonate de generalul Alexandru Nikolski, adjunctul Securităţii Române şi spion sovietic. În acţiunea de respingere a comunismului – acest cancer care a afectat major, timp de peste o jumătate de secol, fiinţa naţională a poporului român – rezistenţa personalităţilor din toate păturile sociale a constituit unul dintre cele mai grele tributuri plătite de poporul român împotriva bolşevizării ţării.

Prin dezbaterile care au loc de fiecare dată, simpozionul își propune să prezinte opiniei publice din ţară şi de peste hotare atât aspecte privind criminalul experiment de „REEDUCARE PRIN TORTURĂ”, ce s-a întâmplat cu supravieţuitorii şi familiile lor după acest experiment, cât şi aspecte referitoare la MARII TORȚIONARI, ÎNCHISORI ȘI LAGĂRE DE MUNCĂ FORȚATĂ DIN PERIOADA DICTATURILOR COMUNISTE din România, din spaţiul sovietic şi din oricare alte părți ale lumii. Am recomandat participanţilor să prezinte aspecte inedite legate de detenţie și torționari, care au urmărit exterminarea fizică sau mutilarea fizică şi psihică a deţinuţilor politici trecuţi prin ”reeducări”, despre închisorile și lagărele de muncă forțată folosite de autoritățile dictaturilor comuniste împotriva oponenților. Am acceptat lucrări originale, care prezintă diferite aspecte privitoare la toate formele de opresiune din timpul dictaturilor comuniste.”

Acest program-ghid al principalului organizator – “Fundaţia Culturală Memoria” (Filiala Argeş) a funcţionat ca un îndreptar pentru cercetătorii din domeniul istoriei (destul de) recente şi s-a materializat în câteva zeci de referate pe teme foarte diferite, acoperind atât spaţiul românesc, geografic vorbind, cât și variante ale tehnicii de represiune, dar și forme locale de rezistenţă.

CRISTIAN SABĂU