Warning: Declaration of aec_contributor_list::form() should be compatible with WP_Widget::form($instance) in /home/bjargesr/public_html/www/wp-content/plugins/ajax-event-calendar/inc/widget-contributors.php on line 61
Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu" Argeş » BOGDAN SUCEAVĂ – Poeme din volumul PEISAJ DE FURTUNĂ LA INDIANAPOLIS
Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/bjargesr/public_html/www/wp-content/plugins/page-and-post-lister/cg_pages_core.php on line 391

BOGDAN SUCEAVĂ – Poeme din volumul PEISAJ DE FURTUNĂ LA INDIANAPOLIS


ce mai poți decupa din realitate

atunci când nu o mai ai?

îmi lipsește o ascensiune spre polul austral

fereastra ce nu s-a deschis niciodată

îmi lipsește haosul unei zile aglomerate

cerul privit dintr-un colț al livezii asediate de oraș

ceasul care arată ora exactă

îmi lipsesc lucrurile pe care le detestam

pașii pe iarbă, mirosul de cafea amară

ultima rază de lumină a serii, aglomerația autostrăzii

îmi lipsesc lucruri care nu sunt eu

rămas închis în mine

 

când mă întorc

morții îmi aștern un covor de flori

încă de la aeroport

le-am scris epistole de sub orizont

acum mă salută acasă

când mă întorc

cimitirele mă așteaptă cu salve

eroii noștri prezintă onorul

patria e un fum presărat peste Atlantic

când mă întorc

văd verdele câmpiei la timpul trecut

din înălțimile cerului de ieri

norii mai mult ca perfectului imaginar

când mă întorc

 

nu pot respira dacă rămân la suprafața lucrurilor

de unde vine acest gând? întreb

în prezența unui alt gând

înaintea mea se află lumina amurgului

liniștea unei grădini dintr-un paradis pasager

o stradă pe unde trece puțină lume

nu au loc revoluții

așa se cuvine în paradis

chiar și aici te întrebi

ce este în miezul lucrurilor

iară nu la suprafața lor

ce este în miezul luminii

în miezul amurgului

ce este în miezul grădinii

al ideii de grădină

ce este oare în miezul ideii de paradis

nu la suprafața ei înșelătoare

 

nu a fost nici un an în care să nu-mi fie frică

frică de umbre, de uraniu, de plumb

de apă, de secerarea eterului

frică de hârtii, de cerneala roșu cu verde

nu a fost an în care să nu import frică

din cuvânt scris, de pe ecran

din șoapte și din priviri

din promisiuni, din îndepărtări

nu a fost an în care timpanele să nu doară

simfonia stridenței

să nu usuce vântul carnea vremii

să nu stingă coșmarul privirea-n ochi

nu a fost an în care să nu plătesc

pentru căderea imperiului roman

pentru căderea imperiilor ulterioare

la fiecare dezintegrare a unei idei, azi o spaimă

la fiecare umbră, un regat de frică

căderile trecutului devin otravă azi

 

pe atunci înțelesesem totul greșit

creta alerga pe tablă și eu notam tot

credeam că se vor cerne dintre noi

cei strălucitori cei înțelepți cei etereali

ei vor ieși la rampă, credeam

ei vor străluci, îi vom asculta și iubi

o singură scală a lumii este

– strălucirea

apoi au început să se stingă

pe unul l-a ucis dragostea

pe altul politica

pe altul fierul, pe altul apa

la suprafață a ieșit un fel de praf

înțelesesem greșit

înțelesesem altfel lumina

la suprafață a ieșit o trecere

și nu mai știu de unde a plecat totul

de la cei strălucitori înțelepți etereali

de pe urma cărora rămâne trecerea

 

am ajuns la cafeneaua La Flore

într-o dimineață de noiembrie 2018

am comandat o cafea

(la care visasem demult)

a sosit un sfert de veac mai târziu

(din vina mea)

imagini auguste ale lumii întârzie pe retină

văd lumea de ieri strada de ieri lumina de ieri

semne în tensiunea toamnei

cafeaua are gustul unui veac tributar

serene fluvii curg în ostoire

și e foarte frig

 

ajungea la ora 8:00 la birou

se ocupa de administrație

la ora 9:00 venea contabilul

cu gulerul bine călcat

discutau despre programele de finanțare

despre comisiile care evaluează programele de

granturi

la ora 10:00 avea pauză

scria un poem

pentru acesta își separa emoțiile

le invoca o cale lactee separată

de galaxia oficială

separa emoțiile de intelect

dimensiunile stratificate ale zilei

de insertul teluric al nopții

versurile străluceau abia seara

după a zecea citire

carnetul din buzunar avea lățimea de 7 inci

exact cât trebuie pentru un vers

emoțiile se pot compactifica în cadrul fiecărei zile

 

cel mai important lucru e trecutul

artizan arbitrar al opțiunilor noastre prezente

acolo unde se așteaptă strălucire

de ce să fie sunetul tern al autostrăzii?

acolo unde aurul ar fi să răsară prin imagini

de ce să răsune monotonia unui motor?

acolo unde ideile ar trebui să respire

de ce să se toarne ciment?

acolo unde cerul ar trebui să iasă prin privire

de ce să închizi sufletul?

și dacă toate acestea se pot visa

la ce servește această extenuantă istorie?

 

Atlanticul e un prag letal

de cum îl treci vrei să păstrezi

ce e vital din tot ce ai pierdut

poate sunetul, mirosul, cuvintele

eratica zbatere a memoriei

amintirile fac rău resituării

compunerea curcubeului cu desțărarea

nu dă o nouă identitate

degetele tale nu simt aerul

ci taie prin bazaltul lumii noi

cântecul privighetorii în zori

în grădina cu nuci și vișini a bunicii

nu e aici

 

tu să nu scrii poem

poem vor scrie bețivii și patrioții

cei ce se cutremură de emoție pe sub poduri

cei care nu au altceva decât sentimente

encefalograma lor redă figura Oltului perpendicular pe moarte

tu ai lumea întreagă

tu ai cerul și marea și văzduhul Americii

pe când bețivii noștri nu au nimic

doar sentimente etereale

iar patrioții noștri au arhangheli și patrafire

fața marcată de cuneiformele

pietrișului pe care au dormit noaptea trecută

ei sunt țara

nu tu

tu-ți codifici emoțiile în kryptonită

disciplina depărtării nu e lirică

exilatul e o problemă

atunci când se întoarce se vor ocupa de el

Articol adăugat în 21 iulie 2022

Mai poţi citi şi…