”GENERAȚII”, LA METOPA

Sculptorul Marius Ivanovici, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și profesor la Liceul de Artă ”Dinu Lipatti”, înțelege că legătura dintre generații are, astăzi, denotații și conotații mai adânci. Dacă, odinioară, ținea de firesc să te așezi lângă maestrul tău și să încerci să-i faci secretele să vorbească, acum un asemenea dialog, o asemenea împreună așezare sunt excepții care întăresc regula distanțării spațio-temporale.

Tehnologia a ridicat munți și a prăbușit punți între artiștii vechi și noi. Criteriile de selecție, standardele, în general, sunt formale și superficiale, se ard etapele de creștere și de înțelegere, tendința de a păși grăbit pe urmele artei digitale – e drept, ofertantă, în stare să transforme tot ce atinge, ca regele Midas, în aur – tendința aceasta lasă în umbră zone întregi de expresie și de atitudine artistică.

Ei bine, la Pitești, avem încă – har Domnului! – mentori cu intuiție, cu vedere limpede în viitor. Marius Ivanovici este, cum spuneam, unul dintre ei. Și-a luat învățăceii de mână, studenți la Facultățile de Artă din țară, și le-a aliniat frumos lucrările la Galeria ”Metopa”. Expoziția ”Generații”  a fost  deschisă pentru public în perioada 27 iulie – 16 august.

Alexandru Ioan Păcurariu, Carmen Maria Sofronie, Gabriel Petre Arhire, Maria Andreea Lungan și Cristu Zăvoianu au prezentat ce au ei mai bun și mai valoros. ”Generații” s-a dorit o expoziție care insistă pe depășirea limitei, pe dizolvarea în necunoscut. Fie că vorbim despre necunoscutul geografic, de la nivelul structurii – Gabriel Petre Arhire, de exemplu, a realizat, din ciment și lemn, un didgeridoo, instrument tradițional aborigen, de suflat, prin intermediul căruia pot fi redate sunete din natură, în special ciripitul păsărilor. Fie că vorbim despre necunoscutul de la nivelul structurilor subtile, subconștient și inconștient – Cristu Zăvoianu este interesat de formule energetice și se inițiază în practici spirituale de inspirație budistă.

A așezat gândurile peste alte gânduri și secțiunea de colaj textil, plasată simbolic în proximitatea unei Apocalipse care n-a mai putut fi amânată. O lume spulberată, panicată, fără direcție, în căutarea unui loc, oricât de mic, de odihnă, înainte să înceapă să alerge din nou după țeluri, obiective, sensuri proprii și colective.

Neatins, netulburat, poate nemuritor – ”Nea Ștefan” – nudul care-a slujit drept model atâtor generații de sculptori tineri și care i-a adus lui Marius Ivanovici o bursă frumoasă. Și nu pentru că i-ar fi îmbunătățit anatomia, ci pentru că, ignorându-i trupul prins în arcanele uscăciunii, Marius Ivanovici i-a dăruit o blândețe contemplativă, acel ceva care, atunci când forma se schimbă, devine observabil cu adevărat, devine mai intens, spune despre noi esențialul.

prof. LIVIU MARTIN