”3+1”

Sub acest generic, expun periodic, la Galeria ”Metopa”, veteranii subtilului plastic (Doamne, cum trece vremea!) din urbea noastră: GEORGE DOBRICĂ, ȘERBAN POPESCU, CĂTĂLIN ANTONESCU și DANIEL PREDUȚ.

Primii trei se cunosc și sunt prieteni din clasa a cincea, adică dintr-o buclă temporală la care, dacă stăm să ne gândim prea mult, riscăm să ne înecăm în melancolii prăpăstioase. Pe Daniel Preduț, mai tânăr, l-au ”adoptat” relativ repede, adopție definitivă, însă, de vreme ce, după atâta curgere de certitudini, îndoieli și expoziții, sunt tot împreună.

Cei patru artiști au vernisat, săptămâna trecută, o expoziție de pictură – pe simeze până pe 5 noiembrie – mai mult decât provocatoare. Firește, în sensul bun, constructiv al provocării.

O primă observație ar fi aceea că lucrările sunt complementare. Ce începe unul continuă celălalt, în nota lui personală, astfel încât, atunci când intri în galerie, rezultatul este o lumină unitară, o grațioasă și coerentă unduire de sensuri cromatice și metafizice.

”Cătălin Antonescu sintetizează, în ductul precis al liniei și prin diversificarea mijloacelor tehnice, figura umană. Traducerea elementului morfologic în bidimensional depășește planul prin forța expresiei. Daniel Preduț lucrează cu geometria ascunsă a formelor. Nuanțele aplicate științific pe suprafața pânzei creează o peliculă care delimitează spațiul real de cel spiritual, ascuns privitorului. George Dobrică structurează compozițional peisajul, devenit pretext pentru ilustrarea unei lumi interioare, bogate în semnificații. Nuanțele puternice și atmosfera feerică transportă gândirea în spațiul oniric. Șerban Popescu adaugă un element-surpriză naturii statice: fereastra. Se creează un joc perspectival inedit, complex. Artistul înnobilează spațiul plastic prin armonia cromatică și printr-o organizare morfologică pe structuri de forțe. Acesta amplifică mesajul vizual prin tratarea simultană a registrelor. Expoziția prezintă publicului un demers valoros al Grupului 3+1” –  iată notațiile succinte, prezentate la vernisaj, de pictorița și profesoara Lavinia Elena Vieru, doctor în Istoria Artelor și membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Din punctul de vedere al privitorului neutru, lucrările sunt expresia personalității autorilor, expresia căutărilor, a explorărilor, a experiențelor despre care ei înșiși pot mărturisi că i-au marcat.

Cătălin Antonescu practică, de pildă, tehnici de citire a chipului, cu accent pe obsesii, dependențe și alte tipuri de amprente emoționale. Daniel Preduț ne predă lecții plastice despre centrele psiho-energetice ale anatomiei ezoterice, corespunzătoare diferitelor niveluri de evoluție a conștiinței. George Dobrică regizează o peliculă dintr-o altă galaxie, în care iluziile, câte au mai rămas, slujesc unei dimensiuni ascetice. Culoarea transcende simțul comun, devenind instrument de înțelegere de sine, de eliberare din tărâmul duhurilor împătimite. Șerban Popescu este, se pare, singurul  care alege să stea de strajă la fruntariile lumii noastre dintotdeauna, lumea compusă din zi și din noapte, din anotimpuri, regnuri, tăceri, dar și din prezențe discrete, care ne dau sentimentul că suntem încă acasă, în corpurile noastre, în familiile noastre, sub acoperișurile și la mesele pe care le știm.

Până duminică, 5 noiembrie, așadar, puteți sta față în față cu această expoziție incitantă. Aș zice că rezonează cu o afirmație recentă a scriitorului Andrei Pleșu: ”Frumusețea este modul optim de a aștepta – pregătiți – o nouă ordine, o soluție salvatoare”.

LIVIU MARTIN