BIJUTERII DE ARHITECTURĂ URBANĂ. CASA BOBANCU
Deși n-am știut niciodată cum să ne protejăm și să ne punem în valoare moștenirea culturală, aceasta există. Încă și prin voia Domnului și a unor oameni de bine. În cazul monumentului de arhitectură – situat pe B-dul. I. C. Brătianu, la nr. 51, ridicat în perioada 1914 – 1915, care figurează în Lista Monumentelor Istorice Argeș cu numele CASA BOBANCU – Dumnezeu a lucrat prin farmacista Margareta Voica, nepoata comanditarilor Bobancu, proprietara celei mai mari părți a imobilului, și prin bonomul și agerul într-ale frumosului și autenticului, regretatul arhitect Alexandru Mulțescu. Așa se face că, în noiembrie 2009, odată întocmită și depusă documentația tehnică, s-a reușit reclasarea acestei bijuterii arhitecturale, de importanță regională. La timp. Și mă bucur că am putut fi eu însumi de folos, ca reprezentant, la vremea aceea, alături de prof. Ștefan Dănăilă, al Direcției pentru Cultură Argeș.
Se temea – și pe bună dreptate – doamna farmacistă Voica să nu dispară, după ce dumneaei nu va mai fi, această proprietate de și cu poveste. Cei aprox. 2000 mp. de teren, aferent casei, erau o mină de aur pentru rechinii imobiliari și pentru viitorii beneficiari ai unor proiecte urbanistice noi, pretins moderne, în realitate – doar știm bine ce false galoane poartă acum modernitatea, în provincia românească – niște aberații, departe de orice noimă și normă estetică. Doamna farmacistă văzuse în viitor, căci n-a trecut mult de la creștinescul ei sfârșit și casa a început să se ofilească, să se deterioreze încet, dar ireversibil. Parterul nu mai era locuit, ce mai rămăsese din sufletul casei tânjea după lumea de odinioară.
De ce este CASA BOBANCU reper istoric și cultural pentru Pitești? Pentru că, în timpul primului război mondial, mai exact la 16 noiembrie 1916, avangarda Armatei a IX-a Germane, comandată de generalul Kraft, ocupă orașul și își stabilește reședința aici. I se alătură și șeful său, generalul Erich von Falkenhayn. Casa va fi Comandament german până în noiembrie 1918 și îi va găzdui, temporar, pe mareșalul Mackensen, comandantul Frontului de Sud, pe generalul Print von Schaumberg-Lippe, cel care va semna capitularea Bucureștiului, pe generalul-conte austriac Potocki. În 1917, însuși Kaiserul Wilhelm al II-lea va face aici, în drum spre Constantinopole, o escală de două zile, pentru a merge să se reculeagă la mormântul lui Carol I, de la Curtea de Argeș. Circulă chiar o legendă, potrivit căreia, în Casa Bobancu, s-ar fi semnat capitularea Bucureștiului. În realitate, în Casa Bobancu, s-au discutat numai preliminariile acestei capitulări.
Lângă argumentul istoric, vine să se așeze cel urbanistic-arhitectural. Casa a fost construită, așa cum am mai precizat, între anii 1914 – 1915, pe Ulița Boierească a Piteștiului, într-o zonă sistematizată – existau canalizare și curent electric din 1912. Comanditarul, familia Bobancu, a apelat la arhitectul Nicolae Simionescu. Acesta a reușit să prindă, într-o formulă unitară, stilul neoromânesc, suflul și originalitatea lui, și stilul art-nouveau clasic. Și astăzi, Casa Bobancu este o superbă demonstrație de echilibru, de volumetrie, de tradiție integrată în cultura epocii. Fațadele, turnulețul cu foișor, intrarea principală și terasa, compartimentarea, învelitoarea din țiglă și decorațiunile interioare în tempera, mobilierul vienez, instalațiile moderne, soba, candelabrele, lampadarele, godinul din hol, picturile îndreptățesc ridicarea ei la rangul de muzeu local. Casa Bobancu este cea mai frumoasă și cea mai amplă locuință privată din Pitești – la parter, sunt 11 încăperi și anexe; la etaj, este un apartament, adăugat în anii “70, pentru că, desigur, casa a fost naționalizată și nevoită să se deschidă pentru chiriași.
De reamintit că familia Bobancu, originară din Brașov, a deschis o farmacie modernă în Pitești. Soția farmacistului Bobancu era institutoarea Tatiana Bobancu, verișoară cu Nicolae Iorga și fondatoare, în anul 1920, a Ateneului Ionescu – Gion, care avea cele două secțiuni permanente, muzeul și biblioteca, nuclee ale viitoarelor instituții de profil din județ. Aceeași Tatiana Bobancu a organizat primele manifestări cultural-artistice de anvergură, printre invitații ei aflându-se Liviu Rebreanu, Mihail Sorbul, Gala Galaction, Ion Pillat și, bineînțeles, Nicolae Iorga. Aceasta este istoria consemnată. Restul ni-l putem imagina, adică sobrietatea elegantă, rumoarea vocilor și pliurile chipurilor care au creat această istorie, luminile și umbrele vieților lor estompate.
În anii din urmă, Primăria Pitești a încercat să-și exercite dreptul de preempțiune și să achiziționeze Casa Bobancu, pentru a o transforma în Casă de Oaspeți, în Muzeu al Colecțiilor sau al municipiului. Demersul a fost frânat de actualii proprietari, care nu au ajuns la un consens cu Primăria în privința despăgubirilor. De aceea apelăm, prin intermediul cotidianului ”Argeșul” – ale cărui forță de impact și justă informare nu le pune nimeni la îndoială – la noua conducere a Primăriei, în ideea salvării, la propriu, a acestui ”colț de rai istoric”. Am avea un motiv în plus să ținem capul sus și să afirmăm răspicat că trecutul nostru cel bun și frumos ne ajunge din urmă.
Prof. LIVIU MARTIN
