SIMFONII CROMATICE

Nici că se putea un titlu mai potrivit pentru desfășurarea de mesaj și de emoție cromatică, din holul Bibliotecii Județene Argeș. Într-o societate ternă, care există în virtutea rutinei, care nu mai problematizează, care nici măcar nu mai dramatizează, cu atât mai puțin să se bucure simplu, fără să măsoare consecințele bucuriei, expoziția de pictură a artistei EUGENIA PREDICĂ pare căzută din cer.

80 de lucrări, de dimensiuni diferite – acuarele și uleiuri pe pânză – se lasă pipăite cu sufletul, pe simeze și pe șevalete. Naturile statice cu flori și obiecte, peisajele și personajele în posturi și atitudini recognoscibile au fost realizate în ultimii trei ani, câți s-au scurs de la prima ei expoziție personală.

Absolventă a Școlii Populare de Arte și Meserii din Pitești, îndrumată – pe rând – de pictorițele Elena Zavulovici și Lucia Juncu, Eugenia Predică trăiește – cu binecuvântarea soțului, admiratorul ei statornic, mai presus de toți ceilalți admiratori – viața ca artă mai degrabă decât arta ca viață. Lucrează zi și noapte, noaptea este sfetnicul de taină, continuă să meargă la școală, să învețe, să se documenteze, să întrebe, să participe la expozții de grup și în tabere de creație, din țară și de peste hotare, să caute soluții și, evident, să facă progrese. A început să studieze sistematic în anul 2018 și are deja în palmares distincții care o îndreptățesc să spere: Premiul al III-lea la Expoziția Internațională de Arte Plastice și Decorative (2018); Premiul Special al Salonului Național de Primăvară al Artiștilor Plastici Amatori (2019); Mențiune la Concursul Național de Artă Plastică ”Ion Irimescu” (2022).

Expoziția de la Biblioteca Județeană Argeș poate fi vizitată până la sfârșitul acestei luni și este o expoziție cu vânzare. Merită, din punctul meu de vedere, să achiziționați cel puțin o lucrare, pentru că artista vine cu o prospețime a viziunii și cu o ingenuitate pe cale de dispariție în lumea noastră poluată, falsificată de tehnologie. Pânzele Eugeniei Predică sunt limpezi, vezi departe prin ele, spun povești cu aerul acela special al copilului mic, atunci când te anunță cu gura plină că tocmai ce a stat la taclale cu Doamne-Doamne. Nu e nimic neliniștitor acolo. În orice parte te-ai uita, atmosfera este aceeași, ți se zâmbește cu atâta bunăvoință, cu atâta sinceritate, că te întrebi de ce n-ai reușit și tu, până acum, să zâmbești.

La vernisajul din după-amiaza de marți, 30 mai, au înfruntat ploaia torențială, anume pentru a-i fi aproape, prietenii cei mai buni. Și, vă rog să mă credeți, s-au adunat destui. Au întâmpinat-o cald poeta Denisa Popescu, moderatoarea și gazda evenimentului, pictorița Elena Zavulovici și prof. George Badea. De la dl. Badea am reținut, fiindcă mi-a mers la inimă, finalul alocuțiunii: ”Eugenia Predică este aici pentru a ne preda lecții de sensibilitate”. O formulare succintă a rostului în lume, a menirii acestei artiste care, timp de 50 de ani, atâția avea când a decis să învețe Pictura, a urmat căile prăfuite, bătătorite, aceleași pentru toți ale lumii, neștiind sau poate intuind cumva că degetele, ochii ei, toată făptura i-au fost create pentru a dărui, din plin, FRUMUSEȚE. O felicit, deopotrivă, pentru expoziție și pentru curajul de a fi ea însăși, de a se exprima liber, prețuind libertatea la adevărata ei valoare, fără să-i pese de standarde impuse și de prejudecăți!

LIVIU MARTIN