”SACRA ROSTIRE”

Personal, cred în prevestiri. Cred în visul care-ți furnică mintea și te așază la colț, pânditor. Cred în sincronicități, în cuvântul auzit ca din întâmplare, în mesajul primit pe neașteptate, în cartea care, ca și în cazul de față, vine să îndrume și să mângâie.

În anul 2018, mi-a fost dăruită ”Sacra Rostire”, jurnal liliputan de simțire duhovnicească, semnat de Calinic Argeșeanul. Simplu, fără alte adăugiri, ilustrat și editat de Mânăstirea Aninoasa. O cărticică de purtat în buzunar și de răsfoit în clipe de repaus ori, dimpotrivă, de tulburare, când n-ai tovarăș căruia să-i încredințezi apăsarea ta și de la care să aștepți o strângere de mână.

Am deschis și eu ”Sacra Rostire”.  În anul 2018, nu știam că balaurii se pregătesc să ne înghită. Am deschis-o voind să mă apropii mai mult de mine, să mă cunosc mai bine. Și mărturisesc, acum și aici, jurnalul liliputan m-a ajutat.

IPS Calinic Argeșeanul pleacă de la credința, împărtășită, sunt sigur, de mulți, că zece rânduri, așternute zilnic într-un caiet, cu fața minții și a inimii spălate, curate, pot stinge încet-încet focul aprig al patimii, adversitățile, chiar și războaiele. Zece rânduri, esențiale, despre ziua prin care ți s-a îngăduit să treci. Zece rânduri care să întrebe de ce așa și nu altfel. Zece rânduri care să păstreze ecoul acestei întrebări deloc retorice, pentru că retorica nu există dinaintea lui Dumnezeu, retorica e dulce și nestăpânită plăcere a gândului omenesc. Zece rânduri care, păstrând urma, păstrând freamătul întrebării, ne pot pregăti, în felul acela de neînțeles cât existăm în trup, pentru eliberarea ce va să vină, pentru saltul de conștiință.

Astăzi, în anul 2023, la vreme de haos și deznădejde, ”Sacra Rostire” a IPS Calinic Argeșeanul s-a dovedit a fi, deopotrivă, profetică și alinătoare, adică și-a împlinit menirea. Iată câteva rânduri/gânduri/simțiri, pe cât de la îndemână, pe atât de rar puse în practică și prețuite cum se cuvine:

”Se știe că oamenii zăpăciți de zvonuri nu mai sunt în stare să judece stările de lucruri”.

          ”Lucrurile mari și foarte seriose nu se pricep dintr-odată”.

          ”Noi suntem mereu grăbiți, dar este de folos ca, în viața noastră, să avem o grabă aparte, graba de a cunoaște Legea lui Dumnezeu și de a ne întoarce de pe drumurile rătăcite”.

          ”În domeniul Evangheliei sau în lucrarea ei, nu se admite șomajul, această stare care degradează atât de mult ființa umană”.

          ”Dacă am avea puterea, de mai multe ori pe lună să ne cuprindem fața în palmele făcute căuș și să reflectăm la faptele noastre rușinoase față de noi înșine, de aproapele, de natură și de Dumnezeu Însuși, ne-ar cuprinde o spaimă zdrobitoare”.

          ”Evlavia și educația sunt cele două surori gemene. Cine este evlavios este și educat. Cine este educat poate fi și evlavios”.

          ”Deschideți-vă inima, frații Mei! – strigă Iisus. Acum torn iubirea Mea în inima voastră! Ce altă schimbare la față mai mare decât iubirea?!”

Să fie acesta, așadar, laitmotivul dialogului de astăzi cu dumneavoastră, bunii și răbdătorii noștri cititori: scrieți zece rânduri într-un caiet, în fiecare zi,  începeți să țineți un mic jurnal. Dacă nu pentru inima care vă bate în piept, atunci pentru cine vă iubește și vrea să vă păstreze și după ce timpul vostru pământesc se va fi scurs. Căci frumos și curat ca lacrima încheie IPS Calinic Argeșeanul: ”Ce bucurie ar fi să am acum jurnalul mamei!”

LIVIU MARTIN