DAVILAINTERFEST. RETROSPECTIVA 2021

A 25-a ediție a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio – DavilaINTERFEST – s-a desfășurat între două coperți foarte frumoase și doldora de sensibilitate. Cele două coperți au fost: în 28 noiembrie, Brâncuși, mon amour, de Claudia Motea și, în 5 decembrie, #nuEu, după Samuel Beckett, în regia semnată de Casandra Topologeanu. În ambele, protagoniste au fost sensibilitatea, dăruirea și talentul actrițelor Claudia Motea și Andreea Tănase, care au luat în stăpânire scena. Și nu doar scena, ci și respirația spectatorilor pe care i-au ținut conectați, de la început până la sfârșit, la fiecare replică sau gest.

Și, dacă spectacolele celor două coperți au fost la înălțime, trebuie să menționăm și preliminariile la primul spectacol, care au constat în prezentarea cărții Claudiei Motea – Brâncuși, mon amour, de fapt chiar textul spectacolului. Textul în limba română, pentru că volumul mai cuprinde alte 4 versiuni – engleză, franceză, spaniolă și suedeză, iar premiera absolută a avut loc în Suedia. Au vorbit despre carte și spectacol autoarea, managerul teatrului piteștean, Felix Goldbach, reprezentanții Editurii Libris, dar și invitați foarte competenți în domeniu precum Mircea M. Ionescu și Dinu Grigorescu, ambii în dublă calitate, de dramaturgi și jurnaliști.

A fost un  festival de criză sanitară, cu 8 seri de spectacole, dintre care 3 rezervate producțiilor proprii. A fost, desigur, o strategie de limitare a cheltuielilor, sustenabil motivată de o conjunctură repertorială favorabilă. În primul rând, Teatrul Davila a beneficiat de o producție “de import” de la Universitatea de Stat Pitești, Șantaj – un spectacol de Mirela Nicolau, după textul scriitoarei ruse Ludmila Razumovskaia, scenografia semnată de Cristina Ciucu. Celelalte două producții sunt premiere din ultimele luni, datorate aceluiași autor și regizor – Gabriel Gheorghe. Și trebuie să recunoaștem că aceste două piese, datorate proaspătului dramaturg, respectiv Lacrimi albastre (care a mai avut și alt titlu) și Eu, cea de jos au substanță, au mecanism dramatic bine reglat, au dinamică interioară și conduc – fiecare – spre un deznodământ puțin scontat. Adică sunt o combinație (fericită) de teatru social cu topping de reprimări freudiene și final de thriller.  

A mai fost prezentă în festival Văduva Karnyo și cei doi zvăpăiați – o proiecție realizată în colaborare de Compania Aradi Kamaraszinhaz și compania maghiară Pinceszinhaz din Szeged, parteneri de cursă lungă ai festivalului piteștean.

Teatrul din capitală a fost prezent la Pitești prin spectacolul de “sculptură în personalitate” – Forma lucrurilor – de Neil Labutte, în regia lui Silviu Debu,   având-o ca protagonistă pe actrița Anca Dumitra, cunoscută amatorilor de seriale românești ca fiind Gianina din serialul de la Pro Tv – “La’s Fierbinți”.

Cât despre contribuția capitalei Republicii Moldova, Chișinău, în festivalul piteștean, a fost invitat Teatrul Național Satiricus Ion Luca Caragiale, care a prezentat o piesă scurtă a lui Matei Vișniec – “Și cu violoncelul ce facem?”, în regia lui Vitalie Drucec. La toate aceste spectacole, care au încântat publicul piteștean amator de teatru pe scenă mică, vom reveni reveni pe larg în viitorul apropiat.

CRISTIAN SABĂU