”POVESTIRI DESPRE OAMENI OBIȘNUIȚI”

Acesta este titlul volumului recent de proză, lansat de vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din România, VARUJAN VOSGANIAN, săptămâna trecută, la Biblioteca Județeană Argeș. Un volum care, la fel ca toate celelalte, trece cu brio proba subtilității, examenul agerimii, testul înțelegerii empatice în materie de relații interumane.

Cele opt bijuterii literare au fost scrise în anii grei de pandemie. Ele poartă, prin urmare, pecetea cohortei de consecințe pe care virusul bezmetic le-a generat. Și mai duc o cruce, veche și nouă în același timp – crucea unei Românii prinse mereu la mijloc, o Românie strivită din toate părțile, incapabilă să se echilibreze, să acționeze, să renască din propria cenușă.

Varujan Vosganian scrie despre emigrantul gonit de pandemie din Italia în care își câștiga pâinea cea de zi cu zi; despre șoferul care își caută copilul pierdut în vis, deși acesta trăiește și încă sub ochii lui; despre frustrările mari, demolatoare de personalitate, ale tinerilor corporatiști; despre mafia noastră imobiliară, atât de nemiloasă, care nu respectă nici viața, nici moartea; despre crizele vârstei a doua ale doamnelor fine, intelectuale, crize plătite adesea scump, în sensul că le spulberă și ultimele picături de stimă de sine; despre părintele gata să comită o crimă sau mai multe, pentru că i-a fost răpită fiica; despre ipohondrul purtător de mască de protecție chiar și când rămâne singur, la el acasă; despre veteranul din Afganistan, obsedat de fiecare pas, fiindcă talpa lui poată să cadă peste o mină, talpa lui dimpreună cu pasul lui pot exploda, bănuială care îl înnebunește de-a dreptul; despre bătrânul îndrăgostit ca în prima zi de soția lui moartă, despre care a știut de la început că nu-l iubește și despre care află, imediat după dispariția ei, că a iubit tot timpul un alt bărbat, mort încă dinainte ca el s-o fi cunoscut.

Fiecare povestire deschide drum larg spre reflecție și, uneori, spre lacrimă. Atmosfera este una melancolică, în ciuda unora dintre replici – vioaie, amuzante, ritmate – și în ciuda faptului că se trăiește din plin în carte, iar personajele sunt diferite ca temperament și ca nivel de înțelegere a poziției lor în lume și a poziției lumii în conștiința lor.

Varujan Vosganian a ținut să-și prezinte, cu prilejul acestei lansări, și cărțile anterioare de proză. A citit, de asemenea, din cărțile sale de poezie. Și a captivat cele peste o sută de persoane din sală prin spectacolul de idei, prin jocul sobru al imaginației, propunând, printre altele, perspective noi asupra unor subiecte extrem de sensibile astăzi, cum sunt răstignirea și Învierea lui Hristos.

”Povestiri despre oameni obișnuiți” este cartea unei actualități brutale,  copleșitoare. O actualitate ridicată, însă, la rang de literatură de raftul întâi, de delicatesă intelectuală, de citit și de recitit și la disperare, și după împăcarea cu sine. Este o carte cu efect de medicament.

LIVIU MARTIN