VAVILA POPOVICI. O PERSPECTIVĂ AMERICANĂ ASUPRA ACTUALITĂȚII
Stabilită, de 13 ani, în SUA, scriitoarea Vavila Popovici nu concepe să renunțe la postura de observator curat, limpede al lumii în care trăiește. Deși sănătatea îi e șubredă, deși melancolia i-a devenit cel mai bun prieten, poeta, prozatoarea, eseista Vavila Popovici alege să existe ca voce, ca atitudine, ca măsură a omenescului și a socialului.
De curând, doamnei Vavila Popovici i-a apărut cel de-al XII-lea volum de eseuri și articole. Volumul a ajuns, firește, și la Pitești și este consistent, atât ca număr de pagini, cât și ca informație nuanțată, interpretată, conectată la cultura mare, clasică.
Autoarea abordează teme de respirație profundă – Despre dezbatere, Despre inconștiență, lașitate și trădare, Speranța – visul omului treaz, Machiavelismul alegerilor, Despre patriotism și iubire, Educația hrănește sufletele, Lupta pentru dreptate și adevăr, Personalitatea – umbra care ne însoțește toată viața, Curajul, profesionalismul și fermitatea, Pierderea răbdării, DE CE-ul vieții noastre, Ura din sufletele unor oameni, Poporul nu doarme!, Filozofia, religia, știința și politica etc. Interesante și valoroase, spuneam mai sus, sunt conexiunile pe care le face cu opera marilor gânditori – Johann Gottlieb Fichte, Georg Wilhelm Friederich Hegel, Arthur Schopenhauer, Auguste Comte, John Stuart Mill, Herbert Spencer, Søren Kierkegaard, dar și Petre Țuțea, Lucian Blaga, Constantin Noica, Nae Ionescu etc. Miezul gândirii lor este sistem de referință pentru ceea ce se întâmplă acum pe planetă. Cu alte cuvinte, eseista încearcă să-și dea seama în ce măsură tiparele care au format civilizația actuală mai sunt valabile, valabilitate înțeleasă ca eficiență a lor. Sau cât anume din spiritualitatea la care ne-am raportat până acum mai poate sluji drept model lumii de mâine, cât mai este acceptat și asimilat de generațiile ei și cât se va resorbi într-un model ideal, inaccesibil, pur teoretic.
Din acest motiv vă îndemn să căutați și să citiți Articole. Eseuri – vol. XII al doamnei Vavila Popovici. Veți dobândi un minimum de perspectivă asupra a ceea ce înseamnă, ca și concept, dezbaterea din America electorală a anului 2020, dezbatere ale cărei mecanisme și chiar mize nu se mai regăsesc decât parțial, în formatul propus de Karl Popper, de exemplu.
Doamna Vavila Popovici nu se desparte nici în acest volum, nu ar avea cum, de Mihai Eminescu. Eminescu și dragostea, eseul bine ancorat în citat, în vers, este o reverență atât înaintea poetului neamului, cât și față de strălucirea, pe cale să se stingă, a unei vieți pline, frumoase, trăite de autoare cândva, într-o Românie care avea – pare ciudat s-o gândesc și s-o scriu – mai multă libertate interioară și o mai vie putere de a imagina decât România de astăzi.
Prof. LIVIU MARTIN
