LA MULȚI ANI, MARA DIACONU!

Astăzi, artista MARA DIACONU este sărbătorită cu șampania aplauzelor și a gândului entuziast-cuprinzător. Aniversările sunt, pentru visători și pentru creatorii de frumos, baloane zburătoare. O dată în an, ating cerul cu ochii și cu mâinile, îl văd de-aproape și, înainte de a cădea din nou printre gândurile lumești, se dumiresc de ce există și se bucură că există.

Așa îmi închipui eu că stau lucrurile cu Mara Diaconu. O respect și o admir pentru freamătul pe care îl trezește în mine. Fiecare expoziție – și nu cred să fi pierdut vreuna – este o vacanță dincolo de linia orizontului. Mara Diaconu s-a descoperit ca ființă multidimensională. Formele sunt de-aici, sunt ale acestui plan. Conținuturile, culoarea, sugestia, transparența vin, însă, de departe, din fântâni crepusculare, din povești ale minții omenești, care s-a întâlnit cu zeii și căreia întâlnirea aceea i-a schimbat perspectiva.

Mara Diaconu este moldoveancă din Hândrești. S-a născut în 1950, a absolvit Facultatea de Arte Plastice a Universității ”Al. I. Cuza” din Iași, apoi Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București și este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Secția Grafică. A predat la Liceul ”Dinu Lipatti” din Pitești. Elevii pe care i-a îndrumat îi mulțumesc și astăzi pentru ceea ce a strecurat în ei, cu delicatețe, și sunt prezenți la fiecare vernisaj. Mara Diaconu este genul de profesoară-mamă. Când o asculți, indiferent care ți-e vârsta, redevii copil cuminte și nu te dezlipești de poalele ei până nu-ți spune tot ce vrei să afli.

A participat la tabere de creație din țară și de peste hotare. A expus – personal și alături de colegi – în România, SUA, Franța, Serbia, Egipt, Germania, Spania. Lucrările sale onorează colecții de stat și particulare de peste tot. Mara Diaconu a vândut, dar a și dăruit mult, de regulă oamenilor deștepți – așa spune – pentru că deșteptul se bucură de două ori: întâi, fiindcă are acasă o operă de artă; a doua oară, pentru că datorită acelei opere de artă nu mai este singur și trist, fără rost și plin de zgură.

De altminteri, Mara Diaconu a realizat numai lucrări deștepte. Ciclurile sale tematice – îmi vin în minte cele dedicate miturilor apei, coridei, vibrațiilor, jazzului, exploziei florale și de peisaj și, recent, semnului – nu repetă lumea, ci o recreează pornind de la ritm. Mara Diaconu ”vede” bătaia de inimă a regnurilor, a speciilor, a existenței, înregistrează emoția, adevărul din spatele ei, cu precizie de tensiometru. Esența expozițiilor sale este tocmai acest ritm, în jurul lui se construiesc narativul, decorativul, subtextul.

”Mara Diaconu înzestrează pictura cu energia de care aceasta are nevoie. Natura, așa cum o vede, este comuniunea supremă dintre om și liniște, este pace cu Dumnezeu. Lumina se transformă în culoare exotică, tabloul devenind un vis supranatural. Și, de aici, poți să începi să te cunoști pe tine, prin simboluri fermecate. Mara Diaconu este un artist complex, care observă dincolo de barierele obișnuitului” – așa o percepe pictorul George Dobrică. Îl susține un alt coleg admirabil, Șerban Popescu: ”Mara Diaconu este un foarte bun desenator, un fin colorist, compune și descompune forma, căutându-i expresivitatea. Linia este fermă, organizarea spațiului e riguroasă, lucrările au forță vitală”.

În ziua de 10 mai, Mara Diaconu a vernisat, la ”Metopa”, expoziția SEMN. Un omagiu adus soțului, Paul, care s-a stins în urmă cu cinci ani, chiar în ziua de 10 mai, la ora la care a avut loc vernisajul. Nu artista a fixat data întâlnirii cu publicul. A realizat, după ce a fost anunțată, impresionanta aliniere a omenescului la celelalte dimensiuni. De altfel, ne-a mărturisit că soțul, Paul, avea însușiri extrasenzoriale. Expoziția de la ”Metopa” este autobiografică. Vă invit s-o vedeți. Îi veți cunoaște trecutul, tinerețea, poveștile romantice și îi veți simți dorul de Paul, un dor neliniștit, nedomolit, ca o îndrăgostire fără sfârșit.

”Expoziția este unitară, deși are mai multe teme. Compozițional, lucrările sunt deschise ca niște cadre dintr-o lucrare mult mai mare. Transparența tușelor, suprapunerea lor dau un aer de prospețime și de vibrație. Folosește cel mai des contrastul verde-violet, cu accente calde”– aceasta este opinia pictorului și graficianului Mircea Bârloiu. O opinie în întâmpinarea căreia vine cea a tinerei și extrem de talentatei Lavinia Elena Vieru: ”Doamna Mara este modelul artistului desăvârșit, neobosit cercetător al profunzimilor expresiei. În lucrările dânsei, expresia este mijloc și scop, grafica liniilor construind formele în maniera absolută a eleganței. Ca pedagog, doamna Mara Diaconu a însuflețit generații întregi de artiști. Opera dânsei îmbogățește spațiul artistic și cultural românesc”.

Nu pot încheia fără să pomenesc despre atmosfera de la vernisajul din 10 mai. Ne-am regăsit – toți cei prezenți – ca după o lungă, foarte lungă despărțire, prieteni pe viață, chiar dacă, în realitatea existențelor noastre de până în pandemie, ne-am văzut rar. Am simțit că aparținem aceleiași familii. Cu siguranță și datorită artistei Mara Diaconu, despre care bonomul ei coleg de filială, Ion Aurel Gârjoabă, spune că este, în toate cele, o sumă de virtuți – modestă, discretă, caldă, devotată, de o inteligență rafinată.

Astăzi, așadar, pentru artista Mara Diaconu este sărbătoare. Îi dorim să treacă prin multe astfel de sărbători și să continue să descifreze și să picteze semne, amintiri și taine, de oriunde ar veni ele.

Prof. LIVIU MARTIN