POEZIA RĂSTIGNIRII ȘI A ÎNVIERII NOASTRE

Trăim vremuri de răstignire. Noi înșine suferim răstigniți, fără să realizăm care este cauza Răului. Nu realizăm, de fapt, că puterea de a coborî de pe cruce, cu sufletul însângerat de piroane, se află în noi. Nu realizăm că noi suntem Puterea și Învierea, tot așa cum noi suntem Răstignirea. Iată mesajul acestui nou volum de versuri – ”DIN TAINELE SUFLETULUI” – al de-acum cunoscutului Iustin Cristian Oprea. Un volum exemplar prin forța de sugestie, dar mai ales prin tematica abordată.

Iustin Cristian Oprea este român până în măduva cuvintelor. Un român dintre cei vechi, pentru care glia, familia, comunitatea, patria, tradițiile, rugăciunea și păzirea poruncilor Domnului sunt gura, ochii, brațele, coloana lui vertebrală. Toate poeziile trimit, cu blândețe, către esența a ceea ce suntem și atenționează ferm că e foarte probabil ca, în curând, să nu mai fim, căci e pe sfârșite până și ceasul al doisprezecelea.

Ne-am obișnuit cu un confort intelectual care nu ni se potrivește. ”Ne-am obișnuit” e un fel de a zice, pentru că, în realitate, românul e un supraviețuitor care doarme pe un pat de cuie. Istoria l-a chinuit destul. Pericolul îi pândește, însă, pe cei tineri și cu mintea fragedă. Ei s-ar putea obișnui cu adevărat – mă tem că au și făcut-o deja –  să trăiască drogați cu ideologiile altora, cu limite trasate de alții, cu capul plecat și cu țara vândută, o țară pentru care nu mai simt nimic, nici că le e mamă, nici că înseamnă ”acasă”. În acest context, poezia lui Iustin Cristian Oprea cheamă, precum clopotul, la Marea Adunare a Neamului, atât cât a mai rămas din el. Cheamă statornic și, literar vorbind, cu talent.

De remarcat, ca și în cazul volumelor anterioare, limba cu puternic accent arhaic, în care a ales să scrie poetul. Întoarcerea la limba română pură,  melodioasă și corectă reprezintă, și ea, un gest de patriotism și face parte din procesul nostru de vindecare.

Îl felicit pe poetul Iustin Cristian Oprea pentru demersul în sine și pentru curaj! Nu oricine se încumetă, astăzi, să protesteze astfel. Este protestul unui om liber, împăcat cu sine, un protest cultural elegant și echilibrat. Să-i dea bunul Dumnezeu sănătate și să-l sprijine în misiunea pentru care se află aici și acum!

DENISA POPESCU