GEORGE BACIU – LANSARE CA ÎN VREMURILE BUNE, LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ARGEȘ

Cu bucurie, am participat, la fine de septembrie, la spectacolul lansării volumului ”Versuri mai pe-nseratul gândului”, premiat de Editura Inspirescu și inclus în colecția acesteia, ”Cele mai frumoase poezii”. Autorul volumului este George Baciu – discret, poate prea discret, sensibil, însă, ca în prima tinerețe,  la emoțiile care pândesc la tot pasul și care nu sunt numai Cosânzene și voinici biruitori, ci și zmei, dragoni sau alte arătări din lumi înfricoșătoare.

Profesorul George Baciu, doctor în Istorie, fondator și director al revistei ”Suflet românesc”, ani buni redactor-șef al revistei ”Pietrele Doamnei”, autor de studii, monografii, eseuri și romane, rămâne, în esență, dacă-l scuturi ca pe o livadă, toamna, poet pur-sânge. Un poet romantic, suferind nu atât din cauza iubirilor trăite, cât mai ales din pricina celor pe care nu le va putea trăi niciodată. Credința lui în Absolut este cea care îl împiedică să fie fericit.

Volumul lansat la Biblioteca Județeană Argeș aparține acestui registru. Și îmi face plăcere să reiau aici câteva dintre ideile amfitrioanei evenimentului, poeta Denisa Popescu, care a ținut să precizeze că ”Versuri mai pe-nseratul gândului” este o carte a vârstelor interioare, vârste ale îndrăgostirii, ale iubirii mature și responsabile, dar și ale amurgului care se înstăpânește, la un moment dat, peste sentimentele noastre. Chiar și peste cele care au contribuit decisiv la evoluția noastră, la zborul cel mai înalt. Amurgul acesta este cu adevărat dureros, a subliniat poeta, fiindcă închide, în cazul în care ne-am crezut nemuritori, toate porțile inimii. Nu mai avem, cu alte cuvinte, puterea să ne coborâm mintea în inimă, ne legăm cu lanțuri grele de judecată, de rațiune, astfel încât suferința ajunge să însemne mai mult decât putem duce. A mai făcut vorbire Denisa Popescu și despre structura volumului. Prima parte este scrisă în vers liber. Aici, George Baciu este îngrijorat-confesiv, amar-confesiv, pentru că privește în jur, iar priveliștea nu doar că nu are rimă, ritm și nu respectă nicio măsură, ci e de-a dreptul restrictivă în ce privește imaginarul poetic. În partea a doua, George Baciu reușește, cu un efort excepțional, să se ridice deasupra prezentului și, apelând la comparațiile și la metaforele sale șocante, recunoaște că, de fapt, fără credința lui în Ideal, în Absolut, nu poate supraviețui: ”În noaptea asta ești chiar frumoasă,/ cum stai cu sânul lunii pe buze,/ ținând de mână singurătatea stelelor…” Recitalul susținut – cu farmecul lor inegalabil, de prof. Vasile Ghițescu și de metaloplasticianul Constantin Samoilă – a întregit suita ideilor prezentate. De o candoare încântătoare a fost episodul muzical al lansării, episod care i-a avut în prim-plan pe cantautorul și profesorul din Curtea de Argeș, Cristian Matei, și pe două dintre elevele sale, Patricia și Denisa.

Cât privește publicul, nu greșesc spunând că, după atâta tăcere cu capul plecat, a jubilat. S-a aplaudat, s-a râs, autorul a acordat autografe, ochii au zâmbit, chiar și masca sanitară a participat, în felul ei neomenesc, la atmosfera generală. Îl felicit pe poetul George Baciu și îi doresc viață lungă, trăită după voia domniei-sale, adică sub flamura Idealului!

Prof. LIVIU MARTIN