”ȘOFERUL SCRIITOAREI” – ROMANUL ANULUI, LA PITEȘTI

Îmi cântăresc bine cuvintele. Deși ne apropiem de jumătatea lui 2022, scriitorii argeșeni ies greu afară, din peștera minții lor. E drept că acest ”afară” nu le oferă mai nimic, cel mult un zâmbet de protocol și o strângere de mână. Lipsesc entuziasmul, curiozitatea reală și dezbaterea. Nu mai are nimeni dorința, voința și mai ales puterea să pornească, să însuflețească un marș al ideilor.

Iată, însă, cum se ridică generația fără frică a începutului de secol 21. Mara Onel, despre care am ales să scriu aici, este elevă la Colegiul Național ”I.C.Brătianu”. Are 17 ani. Scrie romane, până acum polițiste, de la 13. A publicat șase, urmează să-i apară, în curând, la Editura ”Art Creativ” din București, cel de-al șaptelea. Este olimpică națională la Limba Franceză. Pandemia n-a lăsat-o indiferentă, dar nici n-a epuizat-o. Se poate spune că Mara a trăit cumva în afara ei, a realității sordide, îmbibate de covid, pentru că a scris fără să clipească, a scris așa cum alții se îmbată sau se droghează. A aflat, scriind, multe despre ea, s-a maturizat, a devenit altcineva de la o carte la alta.

”Șoferul scriitoarei”, romanul lansat săptămâna trecută, la Biblioteca Județeană Argeș, este cea mai frumoasă demonstrație a spuselor mele. De ce? Pentru că Mara aduce în discuție teme noi – sau vechi – depinde de unghiul din care le privești, oricum îmbujorate de prospețimea anilor ei: trauma pierderii unei persoane dragi; importanța legăturilor de familie; descifrarea elementelor-cheie ale propriei identități, în urma unor șocuri existențiale; vindecarea sau posibilitatea vindecării prin mărturisire, fie ea și sub forma unei cărți aparent neutre, adresate unui public necunoscut; drama pierderii inspirației, a talantului, care îl singularizează pe artist, ajutându-l să renască din propria aură; în sfârșit, o temă prea puțin explorată/exploatată – caracterul multidimensional al ființei umane, cu toate implicațiile intuite sau de-a dreptul neștiute ce decurg de aici.

Scriitoarea de romane polițiste, Mara Onel, s-a transformat peste noapte – noaptea pandemiei – într-un alchimist. Kai, șoferul – personaj, nu este un șofer și atât. Nici nu știm, de fapt, ce este. Ființă pământească? Un alter-ego al scriitoarei? Îngerul ei păzitor, co-creator al romanului pe care trebuie urgent să-l predea la editură? Aici, în colțul acesta de scenă sau de scenariu, Mara Onel dă măsura abilităților ei literare și a profunzimii în materie de vedere cu ochii inimii. Te sprijină, te încurajează să te scufunzi în tine și te lasă apoi să cauți , să afli singur ceea ce este de aflat. Pentru că adevărul nu este același pentru toți. Până când ajunge să fie așa, el este direct proporțional cu nivelul de înțelegere al fiecăruia.

Nu vă lăsați amăgiți de dimensiunile romanului – încape în palmă, are 148 de pagini mici și 29 de capitole, fiecare capitol întins pe cel mult cinci pagini. ”Șoferul scriitoarei” merită un premiu pentru densitatea de conținut, pentru curajul de a înfrunta o lume închisă în colivia prejudecăților și pentru limpezimea limbii literare.

Prof. LIVIU MARTIN