ALBUMUL COSTUMULUI TRADIȚIONAL MUSCELEAN
Anul trecut, în cadrul Proiectului ”Europa investește în zonele rurale”, proiect finanțat de Guvernul României și de Uniunea Europeană, prin Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală, a fost publicat un album de colecție. Este vorba despre ”COSTUMUL TRADIȚIONAL MUSCELEAN. ARTA CUSĂTURII POPULARE” care, de-a lungul a peste 200 de pagini, din cele 250 câte îl alcătuiesc, prezintă fotografii-document color, de o frumusețe rară.
De altminteri, în sensul unicității, al autenticității portului popular muscelean, s-au exprimat elogios o serie de personalități, între care istoricul Nicolae Iorga, preotul Ioan Răuțescu, scriitorul și omul politic francez, Joseph Reinach.
Este cunoscut de cei familiarizați cu domeniul faptul că portul femeilor din celelalte zări ale României Mari a împrumutat cu sfială elemente specifice celui muscelean. Iată ce menționează etnologul Sorin Mazilescu, în prefața acestui album: ”… Celebra musceleancă Zinca Golescu, purtătoare de stindard pe baricadele revoluției pașoptiste din Țara Românească, le îndemna pe sătencele din Goleștii Muscelului, potrivit corespondenței familiale, să nu mai poarte rochii de oraș. Noi însene, menționa nepoata acesteia, Catinca Rosetti, ne-am făcut fiecare un costum și-o să-l purtăm la vară. Unele țărănci au început să se ia după noi și să-și facă și ele cămăși cu râuri”.
Se știe, de asemenea, că astăzi costumul nostru popular este vedetă în lumea modei. Totul constituie sursă de inspirație: materia primă – pânză de cânepă, in, lână, fir metalic; fota cu motive geometrice și florale; betele din lână sau cu fir metalic; vesta strâmtă, lucind de mărgele sau fluturi; marama; tulpanul sau basmaua înflorată; opincile cu nojițe, da, chiar și ele, înlocuite în timp cu ghete din piele, încheiate cu nasturi. Desigur, piesa principală este ia, ale cărei ornamente și culori transmit mesajul înțelegerii simetriei care există, mai presus de voința noastră, între Lumea de Jos și Lumile de Sus. Mărturie stau motivul soarelui (cercul stilizat), cel al fulgerului (linia în zig-zag), stelele, luna, Calea Laptelui. Nevoia de coerență, de conviețuire în bună pace cu tot ce are viață sau slujește continuității vieții se împletește cu o altă nevoie fundamentală, aceea de declinare a identității. Să afirmi cine ești în fața întregii lumi însemna odinioară să spui cu ce te ocupi și de unde te tragi, câtă lumină cade asupra locului în care trăiești. Așa se face că pe ie apar frunza, creanga de brad, vioreaua, trifoiul, alături de coarnele de berbec, sugerând oieritul, de capră, stâlpi, uluci, sugerând activitățile forestiere, fus, furcă, vârtelniță, unelte nelipsite din gospodăria tradițională, care subliniau contribuția femeii la sporul casei.
Și portul popular bărbătesc este bine reprezentat în albumul dedicat artei cusăturii muscelene. De la cioarecii din dimie albă, strâmți și încrețiți mult pe picior, cămașa albă și ea, din in sau din bumbac, vesta neagră, cu guler și buzunare, închisă la gât, chimirul, opincile din piele de bou sau de cal, argăsită și lucrată în casă, încălțate peste ciorapii sau obielele din lână, legate cu nojițe sub genunchi și până la căciula cu fund rotund sau pălăria mocănească, scundă și cu boruri mici.
De reținut că, în album, sunt prezentate exponate din colecția unică la noi în țară, cea de la Mânăstirea Nămăiești, de care s-a îngrijit cu multă dragoste Maica Stareță Lucia. Sunt așezate frumos în pagină mai bine de 200 de costume, între care cel câștigător al medaliei de aur la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1889. Figurează, de asemenea, și două costume populare, create de Paraschiva Topârceanu, mama poetului George Topârceanu.
Prof. LIVIU MARTIN
