DIMITAR BOGDANOV ȘI DECORATIVA LUME VECHE

Pictorul Dimitar Bogdanov, în vârstă de 60 de ani, s-a născut, s-a format profesional și trăiește la Sofia. A absolvit, în anul 1986, Academia Națională de Arte din capitala Bulgariei, Specializarea ”Conservare și Restaurare”. Este vizibil și se bucură de recunoaștere națională și internațională grație expozițiilor constante, personale și de grup. Lucrările îi sunt achiziționate de colecționari din Europa – Franța, Italia, Polonia, Macedonia – din Canada, din Japonia, din Turcia.

Pictura lui Dimitar Bogdanov este decorativă, avem de-a face, de fapt, cu o risipă de podoabe cromatice și de detalii de conținut, de natură să lărgească substanțial perspectiva asupra compoziției. Imaginația artistului bulgar lucrează cu mituri și simboluri, despre care crede că sunt adevărata limbă a sufletului.

Dimitar Bogdanov este și un mare admirator al femeii, mai bună, mai frumoasă, mai profundă decât eternul ei însoțitor și cavaler. Femeia este esența poveștilor, mai mult, este esența marilor adevăruri, știute și mai ales neștiute. De aceea, ea apare în majoritatea lucrărilor sale, chip luminos, inocent, cel mai adesea zâmbitor, deschis către privitor, pregătit să i se dăruiască. Dimitar Bogdanov este păstrătorul fidel al unui tipar, domnițele lui, indiferent de jocul vizual pe care îl acceptă sau pe care îl provoacă, rezonează cu o consecvență anume a liniilor și a luminii. De aici, sugestia că pictorul a găsit și propune formula feminității pure, absolute, corespondentul, în planul lumii pământești, al chipului din icoană.

Portretele nu sunt niciodată singure. Mai exact, făptura plutitoare și ingenuă din cadru nu se povestește singură. Ea se completează cu păsări, fluturi, flori, frunze, ba chiar și cu ouă, cu obiecte mici și fragile, cu posturi de carnaval, menite să-i sublinieze, pe de o parte, puterea de seducție, pe de altă parte, apartenența la această dimensiune, în care senzorialul este principalul filtru al tuturor experiențelor și sentimentelor noastre.

Artistul bulgar a înțeles că imaginea clasică poate conta în lumea digitală, în care ne afundăm, dacă reușește să vină ca un contrapunct la oferta actuală. Este și aceasta o modalitate de a iniția un dialog cu Noul, oricât de vechi – mental, emoțional și cultural – te recunoști structural. În fond, nimic nu se pierde, nu de tot, ci revine, renaște într-un format adecvat conținuturilor generate de legea universală a schimbării.

DENISA POPESCU