”cum respiră pământul”

Cele 20 de lucrări, expuse în luna iulie, pe simezele Bibliotecii Județene Argeș, merită o atenție specială, începând cu titlul, scris cu minuscule și fără semne de punctuație. Aceasta este dorința artistului, care crede atât în energia cuvântului, cât și în cea a imaginii, așa că fiecare privitor are libertatea să articuleze genericul potrivit propriei trăiri semantice.

Originar din Râmnicu Vâlcea, DAN MIHALCEA este regizor de film și televiziune, director de imagine cu experiență în capitală, doctorand la Cinematografie și Media, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, însă ține să sublinieze faptul că pasiunea sau arta care l-a disciplinat cu adevărat și care l-a ajutat să se descopere este fotografia. Piteștenii au avut, de altfel, ocazia să-l cunoască, în urmă cu zece ani, tocmai datorită fotografiei. Atunci, prin expoziția ”Canonicon”, rod al pelerinajelor sale pe la mânăstirile din țară.

Actuala expoziție, vernisată în fața unui public interesat de fotografie, a oficialităților, a elevilor și a profesorilor de la Liceul de Artă ”Dinu Lipatti”, surprinde detalii cu valoare de cod vizual din ținutul Vulcanilor Noroioși, pe care i-a vizitat de patru ori, până când a găsit formula cea mai potrivită pentru a-i elibera din captivitatea obiectivului.

Supranumiți ”pământurile fără viață din județul Buzău”, Vulcanii Noroioși sunt, în egală măsură, atracție turistică și realitate premonitorie. Există, desigur, explicații științifice cu privire la originea lor. Trebuie să recunoaștem totuși că realitatea vizuală are un impact puternic, este nemiloasă. Turistul, oricât de superficial sau de ignorant ar fi, începe să se agite, să se frământe, pentru că este abstras brutal din ceea ce el numește ”lume” și înțelege prin ”pământ”. Scos din zona de confort, cade pradă puterii necunoscutului, cel puțin pentru câteva zeci de minute. Este senzația încercată de toți cei care povestesc despre întâlnirea lor cu Vulcanii Noroioși.

Odată depășită prima barieră, Dan Mihalcea s-a lăsat furat, aproape fizic, de sugestii, intuiții, premoniții, cum spuneam mai devreme. A reușit să vadă frumusețea unică, tragică, apocaliptică a lumii din care facem și noi parte, fie că acceptăm sau nu și tragismul, și Apocalipsa. De altminteri, expoziția ”cum respiră pământul” își propune ca, dincolo de experimentul artistic în sine, să atragă atenția asupra contaminării excesive a mediului înconjurător, a ecosistemelor. De aceea Organizația Națiunilor Unite a declarat, în anul 2009, ziua de 22 aprilie ”Ziua Planetei Pământ”. Prin urmare, demersul artistului are și o dimensiune socială, de sensibilizare, mai cu seamă că expoziția va merge prin orașe importante din România.

Revenind la lucrări, este remarcabil felul în care Dan Mihalcea a pus în valoare volumele, grație luminii apusului îndeosebi, dar și trucurilor profesionale – spațialitate și adâncime, unghiulație, grad de saturație, lungime de bandă, ritm de frecvență etc. ”cum respiră pământul” este – așa cum îi place artistului să spună – adevărul lui personal, în cazul de față despre Vulcanii Noroioși. Insist pe ideea aceasta tocmai pentru că, în vremurile de-acum, subiectivitatea începe să devină, în mod conștient, normă. Și nu doar individuală. Cu alte cuvinte, adevărul, așa cum l-am înțeles o viață, puterea lui de concept trec printr-o schimbare radicală de perspectivă. Iar Arta a fost, este și va rămâne semnul prevestitor al tuturor acestor metamorfoze.

LIVIU MARTIN