”CONCRET ECLECTIC”, LA METOPA

Zilele trecute, în faptul amiezii, Galeria ”Metopa” a fost în fierbere. Ca odinioară, când iluziile te prindeau de umeri la tot pasul și găseai motiv să râzi și să speri doar uitându-te în ochii celui de lângă tine.

”Vinovați” de ieșirea din anost, rutină, spaimă concentrată, servită în porții toxice, în ultimele luni – MIRABELA BEDEREAGĂ și invitații ei – CRISTINA TUȚĂ și CÎRSTINA DE LA STUDINA, toți trei artiști încercați de muză cu asupra de măsură. Oficianții inaugurării cu lume multă a expoziției CONCRET ECLECTIC au fost profesoara și pictorița Lavinia Vieru, profesorul și pictorul Daniel Preduț, președintele Filialei Pitești a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Expoziția va sta pe simeze până în ziua de 19 septembrie. Să vedem acum ce ne propun cei trei inițiați într-ale vederii cu perechea de ochi de la Dumnezeu, dar mai ales cu cel de-al treilea ochi.

MIRABELA BEDEREAGĂ ne deschide calea către ”Pădurea din vis”, o suită de lucrări care întorc și pe o parte, și pe cealaltă sufletul și umbra lui. Cu deosebire Umbra, adică ceea ce pare a fi o insulă în nesfârșitul ocean de sentimente, dar câtă seducție exercită insula aceea, câtă putere de convingere are asupra minții noastre! Mirabela Bedereagă ne trimite vești despre cei care am uitat să fim, ne e teamă să fim, nu acceptăm că putem fi, respinși și îndurerați. În lumea reală, încă ne mișcăm, încă suntem bine, încă reacționăm. Mirabela Bedereagă surprinde, cu o acuitate care ține de suprasenzorial, ce se află în spatele tuturor acestora. Pădurea suntem noi, visul este subconștientul nostru. Și o face apelând la contrastul cald-rece, la gama ton-în-ton, la luminozități neconvenționale, la linii, axe, diagonale, orizontale, tușe, detalii de mare profunzime.

CRISTINA TUȚĂ, încă studentă, îndrăznește, slujindu-se de colaj, să reinterpreteze, ridicându-le la rangul de Madone, Donnele consacrate din arta mare a lumii: ”Fata cu cercel de perlă” a lui Vermeer, ”Dama cu hermină” a lui Da Vinci, ”Susana Lunden”  a lui Rubens, ”Femeia cu văl” a lui Sanzio, ”Doamna cu o veveriță și un graur” a lui Hans Holbein cel Tânăr. Artista noastră intervine atât la nivelul tehnicii – fotografii, printuri, care aparțin lumii noi – cât și la nivel de simbol, operând asupra expresivității. Madonele ei nu sunt ceea ce este, îndeobște, o Madonă, adică aer rarefiat și bunătate întruchipată. Madonele Cristinei Tuță, cu accesoriile supradimensionate și cu buzele atinse de grimasă, sugerează căderea și plasarea pe orizontala lumii noastre, pe care, deși nu o mai pot apăra, continuă să o supervizeze cu inteligență ludică și cu umor.

Artistul CÎRSTINA DE LA STUDINA este un căutător de comori. De altminteri, le și descoperă. Evident, în realitatea transfigurată. Peste comorile acelea ard, în nopțile inspirate, flăcări pe care nu le poate stinge nicio ploaie, niciun puhoi. Peisajul este tema de fond a artistului, iar miniatura îl supune așa cum bijuteria supune o inimă, o emoție, un sentiment. Cu blândețe, cu gesturi măsurate, încercând să-și subiectiveze ritmurile. Dealul, depărtarea, pădurea, orizontul, iarba, liniștea au conținuturi epice și lirice diferite, prin urmare au și ritmuri diferite. Cîrstina de la Studina se apropie de fiecare, îl ascultă pe fiecare atent. Ca un orologier din vechime, aplecat deasupra mecanismului unui ceas. Ceea ce vedem pe simeze este pântecul dinainte de întrupare al ceasului-deal, al ceasului-pădure, al ceasului-cer, chiar al ceasului-liniște. Iar ritmurile sunt violet, albastru, ocru, gri, brun. Pentru Cîrstina de la Studina, spațiul devine timp și, prin culoare, iese din timpul liniar, ca să intre în timpul cosmic.

Prof. LIVIU MARTIN