CARTE DE ȚINUT MINTE!

Specialistul în lingvistică, prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu, trecut în veșnicie în 2021, a lăsat în urmă o serie de lucrări cu statut de moștenire culturală. Sunt lucrări valoroase prin ele însele, sunt valoroase, însă, și prin faptul că fac trimitere la ”vârste” istorice pe cale să se consume, pentru că viitorul, așa cum se prefigurează acum, nu va mai fi nici interesat, nici capabil să susțină asemenea demersuri de concepție.

Printre aceste cărți de ținut minte, se numără ”Lecturi și opinii”, între copertele căreia se reunesc studii, articole și recenzii, scrise de-a lungul ultimului deceniu. Preocupat de mișcarea și de transformările limbii române, îngrijorătoare în ultima vreme, profesorul Ion Popescu-Sireteanu n-a pierdut nici o clipă din vedere literatura de calitate. Extrag din cuprins câteva titluri: Eminescu – traducător, Un poet al mării: Grigore Sălceanu, Simbolismul european, Doina Sălăjan – Transfigurări, Leonida Secrețeanu – Cântec pentru Prometeu, Florin Mihai Petrescu – Între pământ și stele, Mihai Drăgan – Ibrăileanu, George Popa – Homo universalis, Poeta Denisa Popescu, Horia Zilieru – Fișă de scriitor, O antologie a epigramei românești de Nic Petrescu, Mihai Stănescu – Cartea cu oglinzi, Ion Maftei – Sufletul singur, George Rizescu – Prostia nemuritoare, Marin Ioniță și Drumul Dinozaurului, Un maestru al distihului românesc: Adrian Voica, Fabulele lui Eugen Agrigoroaiei, Poetul bârlădean George Tutoveanu (1872-1975). De prisos să menționez că prof. Ion Popescu-Sireteanu s-a aplecat asupra cărților confraților cu minuție și cu prietenie, acea prietenie care-ți atinge inima, fiindcă realizezi că bucuria ta, ca autor, este împărtășită, că o minte frumoasă a citit ce ai scris, că și-a luat răgazul, a avut bunăvoința să bată la poarta lumii tale și să intre.

O a doua carte de ținut minte este cea intitulată ”Fărâme”. Aici, profesorul a adunat sute de ziceri românești, ”flori proaspete ale limbii”, cum le numește, în ideea de a le oferi celor ce vor să se mai întoarcă la rădăcini o șansă de recuperare a trecutului limbii noastre. Conștient că suntem trecători, profesorul Ion Popescu-Sireteanu s-a dus la cei drepți convins că limba ne va supraviețui. Cu atât mai sigur și mai aproape de izvoarele ei, cu cât va fi păstrată în cărți ca ale domniei-sale. Extrag, din această lucrare, câteva ziceri expresive, clarificate în partea dreaptă a paginii, din perspectiva limbii de azi: a sta ca o pânză rea pe capul cuiva, a sta după spatele lui Dumnezeu, a sta cu oul în cui, a strica inima cuiva, a te bate peste gânduri, a te purta lumea prin gură, a trăi ca vițelul la oraș, a umbla gonind vânturile, a trece ca pe lângă o moară pustie, a umbla cu doi bani în trei pungi, a usca fundul unui pahar de rachiu, avea spini în traistă și spunea că are dureri, lampa nu arde pentru cel ce doarme.

Este, în noi, o grabă de a trăi, pe care eu n-o înțeleg și care mi se pare nesănătoasă. Trăim compulsiv și fără regrete, ba chiar fără să mai dorim să ne amintim ce am trăit cândva. Acestui fel de a fi generalizat i se împotrivește bătaia de cuget domoală a cărturarului plecat dintre cei dragi. Poate că ”a se împotrivi” pare deplasat, în cazul de față. Să lăsăm, însă, timpul să-i desemneze pe câștigătorii pariului, poate chiar ai războiului cu istoria și cu secolul 21. Profesorul Ion Popescu-Sireteanu și-a făcut datoria pe frontul mlăștinos al acestei lumi.

Prof. LIVIU MARTIN