Dinicu Golescu

Dinicu GOLESCU ~Constandin Radovici[u] din Goleşti~ (7.II.1777, Goleşti, jud.Argeş – 5.X.1830, Bucureşti) – vlăstar al unei vechi familii boiereşti, Dinicu Golescu a primit o educaţie aleasă, acasă şi la Academia Domnească din Bucureşti. Destinat înaltelor demnităţi publice a fost, pe rând, ispravnic, vel aga, hatman, iar din anul 1821 mare logofăt al Ţării de Jos.

În anii 1824, 1825 și 1826 a făcut o lungă călătorie în apusul Europei. Însemnările foarte atente pe care le-a facut cu prilejul acestei călătorii le-a tiparit la Buda, în 1826, sub titlul Însemnare a călătoriii mele, Constandin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826 – un veritabil program politic și cultural. La întoarcere în Ţara Românească întemeiază, la moşia din Goleşti (jud. Argeş), o școala-internat cu două cursuri, ”ghimnasticesc” și ”filosoficesc”, chemându-i ca profesori (şi directori) pe Aaron Florian şi pe I. Heliade-Rădulescu. Aici aveau să înveţe tineri, indiferent de apartenenţa lor socială.

A mai tradus şi tipărit următoarele cărţi

• Adunare de tractaturile ce s-au urmat între prea puternica împărăţie a Rusiii şi Nalta Poartă: însă acelea numai care sînt pe seama Prinţipaturilor Valahiii şi Moldaviii, începute de la pacea ce s-au săvîrșit la Kainargic în anul 1774, şi pînă la cea de acum de la Akerman, tradusă după Thomas Thornton, dintr-o ediţie franţuzească (1826).
• Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti, de întîmplări vrednice de mirare, de bune gîndiri şi bune neravuri, de fapte istoriceşti şi anecdote, tălmăcite de pre limba grecească în cea românească (1826).
• Elementuri de filosofie morală, tradusă după Neofit Vamva (1827).

Dinicu Golescu a fost un mare cărturar, convins că regenerarea morală şi socială a ţării nu este posibilă decât prin luminarea poporului, aşa cum dovedeşte şi următoarea sa însemnare:

Cugeta bine, şi mişcă orice spre folosul obştii fiind încredinţat, că de nu curînd, dar măcar cît de tîrziu sămînţa acelii bune cugetări şi mișcări, îşi va da rod înmulţind.