Warning: Declaration of aec_contributor_list::form() should be compatible with WP_Widget::form($instance) in /home/bjargesr/public_html/www/wp-content/plugins/ajax-event-calendar/inc/widget-contributors.php on line 61
Biblioteca Judeţeană "Dinicu Golescu" Argeş » ARE 9 ANI ȘI A SCRIS UN ROMAN
Warning: count(): Parameter must be an array or an object that implements Countable in /home/bjargesr/public_html/www/wp-content/plugins/page-and-post-lister/cg_pages_core.php on line 391

ARE 9 ANI ȘI A SCRIS UN ROMAN


Nu, nu e o greșeală de redactare, nici o glumă. Avem, într-adevăr, de-a face cu un scriitor extrem de special care, fără să-și fi propus să reinventeze literatura, o face cu naturalețe.

Se numește FILIP PRICOP, are 9 ani, locuiește în București și este nepotului apreciatului nostru argeșean, Ilie Barangă, bibliograf, istoric literar, lexicograf, publicist, autor, printre altele, al ”Dicționarului presei argeșene”. Tatăl lui Filip, Lucian Pricop, este redactorul-șef al Editurii ”Cartex”, și el critic, istoric literar, traducător. O ascendență care promite, care provoacă. Și iată că promisiunea-provocare nu s-a lăsat așteptată.

Filip Pricop a lansat săptămâna trecută, la Biblioteca Județeană Argeș, sub egida Zilei Internaționale a Cărții pentru Copii, romanul ”Marcel și prietenii săi”. Este a doua lansare a cărții, după cea din toamna anului trecut, de la Târgul Gaudeamus. La Pitești, s-au lăsat provocați – ca să păstrăm nota jucăușă de mai devreme, mai ales că Filip este un gamer redutabil – copii de vârsta lui, cititori în devenire ai Școlii Gimnaziale ”Ion Pillat” și ai Bibliotecii Comunale din Merișani.

Încadrat ca un prinț – nu putem trece ușor peste emoția controlată, nici peste cămașa albă, cu papion – de tatăl lui și de poeta Denisa Popescu, Filip a răspuns la întrebările vii, inteligente, cu miez, adresate de publicul care, de altfel, s-a năpustit să obțină cartea cu autograf.

De ce Filip Pricop este un porumbel vestitor de vremuri noi în literatură?

În primul rând, pentru că îndrăznește să scrie în proză, adică să fie el însuși, la o vârstă la care se presupune că doar acumulezi, îți alegi modele,  compari, ceri sfaturi pentru mai târziu. Filip și-a dorit să scrie, fiindcă – așa cum a declarat – simte nevoia să împartă și să se împartă cu toată lumea, mici și mari. Așa se joacă el, așa cunoaște  și se lasă cunoscut.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere, la o analiză chiar sumară a cărților scrise de copiii acestui timp, faptul că ei trăiesc în simbioză cu tehnologia. Lumea lor interioară este altfel decât a noastră. A fost altfel de la început. Prin urmare și felul în care gândesc, își proiectează sentimentele, își construiesc viitorul pleacă de la alte premise și modalități de realizare.

Romanul lui Filip Pricop este conceput ca un joc pe computer – vizual, cu personaje care se prezintă atât prin acțiunile lor precise și rapide, cât și prin însușiri sau abilități extravagante, fantezia, dar mai ales absurdul sunt sclipitoare, răstoarnă canoanele ca pe popice, obligându-te să intri în joc, adică în carte, spre a te dumiri ce se întâmplă, de fapt, și cum se termină.  Și, pentru că s-ar putea să ai nevoie de mai multă informație pentru a pune cap la cap totul, cartea are, la final, un dicționar de personaje din care voi cita: Bucur – personaj principal. E pasionat de arhitectură, de aur și de diamante negre. Mănâncă deseori, cu mare plăcere, mâncărică de cireșe amare. E rafinat și nu s-ar atinge vreodată de cartofi pai. Clovnul criminal – personaj secundar. Are renumele de cel mai mare criminal din lume; e manierat și uneori atitudinile lui sunt echivalente cu cele ale agenților de turism: îi trimite mai ales pe copii pe alte planete. Mănâncă sarmale și refuză întotdeauna sandviciurile cu cașcaval. E numit clovnul, pentru că se machiază strident. Zimbrul – personaj episodic.  E vecinul de palier, nu mănâncă, dar e mâncat, cel puțin parțial. Spiritul Plajei –  personaj episodic. Ecologist, hipiot, cam leneș, dar dispus să lucreze pentru binele lumii și pentru sănătatea universului. Îi plac toate preparatele care au legătură cu marea, dar nu ar mânca defel mămăligă și n-ar bea nici mort cacao cu lapte”.

Personal, cred că vom mai auzi de Filip Pricop. Și mai cred și că literatura următoarelor decenii va arăta diferit de ceea ce știm. Că o vom gusta sau nu, că o vom digera sau nu, depinde de fiecare, adică depinde de măsura în care acceptăm schimbarea. Evident, dacă vrem să rămânem în joc, nu în centrul, ci măcar la periferia evenimentelor.

LIVIU MARTIN

Articol adăugat în 20 aprilie 2023

Mai poţi citi şi…