VALENTIN PREDESCU. ARHITECTURA PUTERII
Poet încercat de timpuri și de anotimpuri, Valentin Predescu revine în atenția iubitorilor de literatură cu antologia ”Arhitectura Puterii” (Editura ”Tracus Arte”, 2022). Este vorba despre aplecarea, de pe palierul actualității fierbinți, asupra poemelor din volumele ”Dizgrații” (I și II), volume care relansează acum, revăzute și adăugite, problematica Puterii – Puterea timpului vs. Timpul puterii, respectiv Timpul turbat vs. Poetul obscur. De menționat este faptul că ”Dizgrații” (I) a fost distins, în anul 2017, cu Premiul pentru Poezie al Filialei Pitești a Uniunii Scriitorilor din România.
Valentin Predescu este recunoscut printre confrați ca un rebel prin excelență. N-a suportat dictatura comunistă și a plătit pentru această nesupunere civică. A crezut că vremurile noi vor unge pâinea zilelor dacă nu cu miere măcar cu unt adevărat. A aflat repede că untul capitalismului românesc e, de fapt, margarină înțărcată cu multe E-uri și că poeții sunt niște marginali, siliți să se descurce pe cont propriu, dacă vor să supraviețuiască. Altfel spus, bine ancorată în prezentul nemilos, ”Arhitectura Puterii” arde pe rugul căruia singură i-a dat foc, dar nu înainte de a emite sentințe cu valoare literară: Mă bucur de tine, viață/ precum câinele la intrarea stăpânului pe poartă!/ are și el, câinele, un simț al simțirii și/ parcă înhață/ privilegiul de-a alege între sublim și-o lume/ moartă,/ între o mângâiere de artă și lătratul ce doare,/ între un epilog al tragediei ”ridică-te, Gheorghe, / ridică-te, Ioane!”…/ când totul e geamăt de ură și numai tu, câine/ mă cauți ferice când intru/ pe poartă -/ mă cauți azi, mă cauți mâine și iară mâine,/ să-mparți cu mine un timp umilit ce mă latră/ pentru o coajă de pâine.
Valentin Predescu a vrut să știe cine i-a tăiat aripile, atunci când – tânăr, febril și încrezător în steaua lui – a încercat să publice. Și a aflat. ”Portret de DOSAR. Poezie și Justiție” este extrasul din Decizia civilă nr. 1923/ 2012 a Curții de Apel Pitești, care face trecerea de la ”Dizgrații” (I) la ”Dizgrații” (II). Aici se consemnează faptul că ”a fost supus măsurilor operative specifice fostei Securități, că s-a dispus deschideera unui dosar de acțiune informativă împotriva lui și că aceste măsuri au adus o atingere gravă drepturilor și libertăților sale, lezându-i demnitatea, onoarea și libertatea individuală, producându-i suferințe pe plan moral și social”.
Antologia este grea, în sensul că nu poate fi citită la o cafea și un coniac după. Te obligă să revii asupra textelor, să regândești semnificația lor, să-ți nuanțezi poziția și chiar respirația sufletească. E suficientă o singură privire aplecată peste sumar, ca să-ți dai seama că poetul, atât de blând atunci când e lăsat să-și trăiască viața în ritmul lui și după bunele legi ale firii, poate pârjoli totul, dacă simte că Dumnezeul din el e silit să-și plece fruntea. Iată câteva titluri: Adevărul autist; Eu, Închinătorul; Veșnicul efort; Moarte de poet; Ostil; Intensitate; Trăirea-n viu; Durere încet; Moarte de zeu; Energii indiferente; Oraș Lucifer; Plămâni poem; Epilog: destin golan; Ura pufului de păpădie; Veșnicul inculpat; Euroexil; Proces-verbal de amendat poetul.
Nu degeaba a fost remarcat Valentin Predescu de Cezar Ivănescu, Gheorghe Tomozei, Marin Ioniță, Laurențiu Ulici, Ion Simuț. În ce mă privește, i-am admirat dintotdeauna felul direct de a fi, forța de a spune NU compromisului și, nu în ultimul rând, lirismul lipsit de orice umbră de patetism: Unde nu taie cuțitul și unde/ lovitura de pumn nu-și află putere/ stă versul meu cu viscere flămânde/ să-nvingă, mângâind, scurta durere”.
Prof. LIVIU MARTIN
