TENTAȚIA METAVERSULUI
Dacă marii cuceritori de teritorii și de popoare ar fi scriitorii, cu siguranță că piteșteanul Nicolae Florentin Petrișor s-ar plasa în fruntea lor. A publicat, frenetic pot spune, 20 de cărți, în ultimii doi ani și jumătate, trei dintre ele traduse în străinătate.
Romanul ”Un chip fără cearcăne”, apărut în 2020, cumpărat deja de o editură belgiană, este de o actualitate tulburătoare. Tema metaversului, de care încep și românii cunoscători ai domeniului să se lase ispitiți, este dezvoltată nu doar cu talent, ci și cu voluptate. S-ar zice că autorul trăiește deja în spațiul cibernetic, paralel cu realitatea fizică, așa cum este definit metaversul, spațiu în care oamenii interacționează sub formă de avataruri web. Trăiește și se bucură din plin de iluzia pe care o oferă acest conglomerat de lumi virtuale, această realitate augmentată, o iluzie radical diferită de iluziile cunoscute, familiare.
Intriga este provocatoare. O adolescentă delicată, manierată, încă elevă la High School, debusolată, dezabuzată, ca mai toți adolescenții erei digitale, descoperă, navigând pe rețelele de socializare, accesul facil la bani, glorie, putere. Fără să se gândească deloc la consecințe, Anuka acceptă propunerea unui scriitor în vogă, aceea de a-și suprima iubitul, cu care se împotmolise, de altfel, într-o relație fără perspectivă. Scriitorul, adulat deopotrivă de public și de critică, nu are, însă, nici chip, nici identitate. Există în spațiul virtual și comunică exclusiv din spațiul virtual. Editura îi publică în mod regulat manuscrisele, cărțile i se vând ca pâinea caldă, banii ajung direct în cont. Provocarea, căreia eroina noastră îi dă curs, exercită o atracție stranie, în sensul că, pe măsură ce acțiunea se derulează, în conformitate cu indicațiile scriitorului fără chip și identitate, personajele, în cazul de față Anuka, pot interveni, modificând traiectul inițial. Intervențiile Anukăi sunt, la început, abia sesizabile, pentru ca, treptat, gradul de libertate să crească. Trebuie să recunoaștem că o asemenea propunere poate scoate din minți pe oricine, cu atât mai mult și mai ușor pe cineva abia ieșit din copilărie, care vede lumea ca pe o pradă neprețuită. Sentimentul puterii absolute, devierea de la realitatea tangibilă, tensiunea perversă dintre ce se poate și ce nu se poate, dintre ce este permis și ce nu este permis o determină pe fată să constituie un grup infracțional, să comită crima, apoi să-și execute, pe rând, complicii, și ei adolescenți. Numai că, la un moment dat, pânza Marii Iluzii prinde să se destrame. Eroina înțelege că faptele ei sunt sancționate drastic în realitatea palpabilă. Autorul moral al fărădelegilor, marele scriitor necunoscut, va rămâne, spre stupoarea tuturor, nedescoperit. Ce reușesc anchetatorii să descopere este o rețea de PC-uri înseriate, extrem de puternice și de sofisticate, piese ale unui super-creier artificial și amoral, care urmărește să ia cu totul în stăpânire mintea omenească.
Excelentă construcția ficțională a lui Nicolae Florentin Petrișor! Dialogul curge, descrierile sunt plastice, pasajele de trecere sunt fluide, personajele se mișcă sub ochii cititorului. Și, ceea ce face ca romanul să fie, de departe, printre cele mai bune de la noi, din categoria science-fiction, romane publicate în ultimii ani, este gradul mare de aderență la societatea actuală, inclusiv la cea românească – abuzată, consumeristă, globalistă, cronofagă, energofagă, incapabilă să se apere de rău, mai mult, dispusă să sacrifice omul și omenescul de dragul unei nemuriri tehnologice, care tinde să-l înlocuiască pe Dumnezeu.
Prof. LIVIU MARTIN
