SUB LACRIMA EMINESCULUI

Într-o lume care caută, într-o măsură mai mare decât se caută, care trăiește în exteriorul ființei, neglijând, ba chiar primejduindu-și interioritatea, din ignoranță, modelul Eminescu este salvator. Ne-am obișnuit să-l evocăm și să-l invocăm cu orice prilej, dar o facem, din păcate, așa cum citim meniul la restaurant. Eminescu e haina noastră de sărbătoare, costumul național, clopotul care bate la răspântii de vremuri. Corpul care îmbracă veșmântul, însă, și urechea ascultătoare de clopot sunt, în realitate – e bine s-o recunoaștem – un corp sleit și o ureche aproape surdă. Pentru ele bate totuși inima-clopot a poetului național, cu speranța neclintită că ne vom însănătoși, căci eu cred că, în Lumile de Sus, Eminescu se îngrijește de speranțele neamului ca un părinte iubitor.

Prof. dr. GEORGE BACIU este unul dintre cei care știu cum să-i răspundă lui Mihai Eminescu. A coordonat volumul ”Sub lacrima Eminescului (gânduri despre sufletul românesc)”, publicat de curând la Editura Moroșan. ”Eu sunt din Țara cu chip de Luceafăr,/ Voie la nimeni nu cer să trăiesc,/ Frumosul din mine cu doina mi-l apăr/ Și grija mi-o poartă un dor eminesc…” – aceasta este porunca de slovă, sub care s-a adunat oștirea de eseuri, poezii și semnături, care se întinde pe 308 pagini. Ilustrațiile sunt ale metaloplasticianului Constantin Samoilă și ale meșterului popular Ion Rodoș, iar prefața îi aparține distinsului redactor-șef al revistei ”Glasul Iubirii”, George-Robert Mitrache.

Textele care alcătuiesc volumul – binevenite și la îndemâna înțelegerii tuturor – își propun să ridice umbra, intenționată sau provocată din grabă și naivitate, care acoperă episoade din viața lui Eminescu. S-a apelat la cercetările unor eminescologi cu greutate: Nicolae Georgescu, Theodor Codreanu, D. T. Dulciu, Valentin Coșereanu, Dimitrie Vatamaniuc, Nicolae Iosub, George Ene, ale jurnalistului Vasile Roncea, ale specialistului în arhivistică Dragoș Olaru.

De precizat că sunt incluse aici și câteva dintre lucrările de grafică ale artistului  polonez Leonard Salmen. Din anul 1898, 94 de poezii ale lui Eminescu au fost ilustrate prin 179 de astfel de desene, existând chiar mai multe variante pentru aceeași poezie, reproduse pe cărți poștale din epocă – ”Tinerii și îndrăgostiții își trimiteau cărți poștale ilustrate de Leonard Salmen, iar regina balului era desemnată fata care primea cele mai multe cărți poștale ilustrate. Ele poartă pe verso și diferite mesaje, de prietenie, de dragoste, de gelozie sau de împăcare” (pag. 261).

Iată acum câteva titluri din volum: Povestea de dragoste cu fata popii (Ileana-Denisa Bălășoiu), Papa a recitat din Eminescu (George Condrea), Întâlnirea dintre Mihai Eminescu și Regina Elisabeta (Mihaela Ramona Sîrba), Botezul lui Mihai Eminescu (George Baciu), Necrologul lui Mihai Eminescu (George Rotaru), Fotografiile lui Eminescu (Gheorghe Mohor), Ceasul din aur al lui Mihai Eminescu (Liviu Apetroaie), Copiii lui Eminescu (George Condrea), Eminescu l-a îndemnat pe Ion Creangă să scrie (Marinela-Georgiana Oancea), Cine l-a ucis pe Eminescu? (Nicolae Georgescu), Portretul lui Mihai Eminescu(1890). Eminescul nostru cel de toate zilele (Laurențiu Domnișoru). Poeziile dedicate poetului sunt semnate de Constantin Teodor Craifăleanu, Vasile Răvescu, Constantin Mîndruță, Maria Chirtoacă.

Semnalez, așadar, apariția unei cărți vii. Asupra informațiilor și asupra interpretării acestora merită reflectat. Încă ne mai stă în puteri s-o facem, încă ne mai aducem aminte, încă ni se mai zbate a dor și a suferință ochiul amintirii, încă mai vorbim românește.

Prof. LIVIU MARTIN