… ȘI REGINA RĂMÂNE PE TRONUL EI

Poeta, eseista, traducătoarea PAULA ROMANESCU, membră a Uniunii Scriitorilor din România, împlinește o vârstă de regină. Anii și-i poartă cu grație, lumina ochilor a obosit puțin, zâmbetul e mai degrabă al pleoapei decât al gurii, pentru că a văzut multe doamna Paula Romanescu și pe toate le-a adunat sub pleoape. Cu buzele a dăruit mereu cuvântul frumos. Cuvântul domniei-sale, cuvintele altora, în cele două limbi pe care le iubește la fel, româna și franceza.

A fost o profesoară eminentă de București. Eu cred că ar fi putut fi și o mare actriță. Sala de clasă i-a fost scena. Astăzi, pe oriunde o poartă pașii, oriunde este invitată să țină prelegeri, conferințe, recitaluri de poezie – și  ocaziile nu lipsesc, să știți –  actrița dramatică, sobră, al cărei glas se strecoară afară parcă din cutia ușoară a unui violoncel, prinde viață în ființa doamnei Romanescu. O viață cu repetiție și cu memorie. Doamna Paula Romanescu poate recita, fără întrerupere, din poezia lumii, ore la rând. O face și astăzi, la 78 de ani. A făcut-o de curând, la Centrul Cultural din Pitești, pe a cărui pagină oficială de facebook vă invit s-o urmăriți.

Regina Paula Romanescu s-a născut într-o zi de 20 octombrie, în Argeș, la Țuțulești. Casa părintească este încă în picioare. Chiar dacă fără vlagă, deși vara e o bucurie s-o vezi cum strălucește de verde, de flori și de păsări, mai frumoasă și mai veche decât o amintire. Regina noastră merge s-o viziteze des. Îi vorbește, îmbrățișează gardul bătrân, aburește cu respirația ferestrele și fiecare lucrușor de demult. Și sunt momente în care simte că trebuie doar să închidă ochii pentru  ca viața lor, a ei și a casei, să o ia de la început. Merge des la Țuțulești doamna Romanescu. Singură sau însoțită de fiică, pictorița Adina Romanescu, o tânără domniță numai foc și pară, care a moștenit de la mamă puterea de a privi în profunzime și știința de a pune un nume acelei profunzimi.

Tronul doamnei Paula Romanescu este un tron de cărți. Pe cărți și-a clădit regatul. Pe cărți și pe acest fel de a fi, înalt și liber ca zborul. Tronul este frumos – peste 15 volume personale, bilingve, 4 antologii, 6 volume de traduceri. Mai sunt și premiile obținute la festivalurile de carte naționale și internaționale, este Medalia ”Centenar Blaga”, este distincția ”Meritul Cultural în grad de Cavaler”.

Lirica doamnei Paula Romanescu trimite către eteric. Până și suferința reușește, în această poezie, să-și iasă din corp și să rămână aer. Un aer mai tulbure, dar  eliberată de omenesc și cu speranțe mari să fie mângâiată de îngeri. În limba lui Voltaire, poezia doamnei Romanescu sună ca o arie dintr-o operă fără moarte. Nu e nevoie să știi limba, ca să înțelegi. E destul să asculți.

Și, pentru că reginele adevărate sunt însoțite întotdeauna de bărbați pe măsură, se cuvine să-l amintim și pe soțul dumneaei – istoricul militar, profesorul universitar doctor la Academia de Înalte Studii Militare, Gheorghe Romanescu, trecut la cele nevăzute în urmă cu 20 de ani, într-o zi de noiembrie. A fost mentor pentru generații întregi de ofițeri, cu temeinică pregătire militară, autor de manuale și de studii, consultant militar pentru 11 dintre cele mai importante filme artistice, istorice românești și autor a 3 scenarii de film documentar. Un bărbat frumos, carismatic, puternic, demn de o Regină. Am avut privilegiul să-i fiu discipol.

La mulți ani, distinsă doamnă Paula Romanescu! La mulți ani și cuvenita plecăciune, cuvenita admirație, cuvenita adorație!

Prof. LIVIU MARTIN