SEMNAL EDITORIAL. ”CĂLĂTORII IDENTITARE. ROMÂNII MEGIEȘI” (I)


Lucrarea astfel intitulată este o lucrare-document. Vorbim, în fapt, despre prima  sinteză, realizată în ultimii 80 de ani, care are în vizor colectivitățile naționale din proximitatea României. Autorul ei este distinsul doctor în Drept, MIHAI NICOLAE, coordonator al Institutului ”Frații Golești pentru relații cu românii din străinătate”, responsabil și de apariția volumelor ”Istorii paralele”, ”De viță românească”, ”Altare și frontiere”, ”Românitatea răsăriteană. Biserici rupestre din Basarabia”.

Volumul, publicat în anul 2021, vine după o tăcere cu ochii închiși. Ni se potrivește, de altfel, tăcerea aceasta. Când nu putem asimila realitatea, când subiectivarea ei ne doare, ne prefacem că nu există sau că înseamnă atât de puțin, încât nu merită efortul de a ne apleca asupra ei, fie și numai pentru o simplă mângâiere. Spuneam că volumul vine după o lungă tăcere. În anul 1935, diplomatul Mihai Adalbert Blenche, fost prim-consul la Teheran, a tipărit studiul ”Românii de peste hotare”. Și asta a fost tot. De atunci, românii rupți de patria lor, de mica lor veșnicie, au dispărut din memoria colectivă. Existau, adică, fără să existe. Ca fantomele.

Avocatul Mihai Nicolae propune, prin intermediul acestei lucrări, câteva analize salutare: românii de pretutindeni ca și concept-cadru al studiului; entitatea etnică/națională; etnodiversitatea, la ora la care globalizarea sau planetizarea anulează, cu sârg și fără drept de apel, sentimentul patriotic.

Sumarul lucrării este elocvent: ”Ținutul Herța”, ”Transnistria”, ”Românii de la Est de Bug”, ”Sudul Basarabiei”, ”Românii din Bulgaria”, ”Românii din Voivodina”. Nu vreau să credeți, însă, că autorul e rece și că taie în carne vie, chiar dacă e nevoie să o facă. Nu, autorul reușește să rămână sentimental. Avocatul Mihai Nicolae se apropie, cu grijă mare și cu smerenie, de Șumi Marița din Bulgaria, în vârstă de 15 ani, împușcată de armata otomană în 1877, recitește, pentru noi, apelul de suflet, din 1917, al lui Toma Jalbă din Transnistria și se apropie delicat, nu cumva să stânjenească mersul lucrurilor prin cer, de Teofana (Teodora) Basarab, prințesă valahă, devenită țarina Bulgariei și mamă de țar bulgar, al cărei chip hieratic poate fi admirat la Uzdin, în Voivodina.

Avocatul Mihai Nicolae restabilește echilibrul dintre cine suntem în esență și cât contăm în aparență. Este un soi de ardere și renaștere tipic păsării Phoenix această înlocuire a lui ”cine” cu ”cât”, întrucât se dovedește că, nemaiavând chip, identitate, atitudine, ne prăbușim în cantitate, în statistică, în numere oarbe. Avocatul Mihai Nicolae se străduiește să ne redea chipul, identitatea, să  refacă legătura dintre noi, cei de-acum, și matricea noastră. Lectura volumului este un prim pas. Pașii ceilalți depind de câtă conștiință are fiecare. Căci rănile, oricât ar fi de chinuitoare, nu îndreptățesc nicio dezertare.

DENISA POPESCU MARTIN

 

Articol adăugat în 15 septembrie 2022

Mai poţi citi şi…