Pasărea de foc a tinereții – Lucian Ciuchiță

Editura Libris, 2019

Îmi aduc aminte de o anumită iarnă, nici mai friguroasă și nici mai grea decât cea de acum, dar care a fost specială pentru mine. Eram student în primul an și locuiam într-un cămin studențesc din București. Patru într-o cameră. O cameră cu două pături suprapuse lângă o măsuță care avea un singur scaun, pe care, dacă erai curajos, te puteai așeza. Camera mai avea în dotare un reșou improvizat, adică o caramidă BCA în care șerpuia o rezistență de grosimea unui piron. Era soba si aragazul nostru, așa ne încălzeam, așa ne făceam de mâncare, fără pulpe de căprioară și nisetru, doar cartofi fierți sau prajiți. Un meniu o minune, mai ales ca îl împărțeam cu niște oameni deosebiți…

Amintirile din timpul facultății sunt multe, dar cel mai bine îmi amintesc că îi citeam pe Octavian Paler și pe Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupery și ascultam mai ales Compact și Roundabout, între timp deveniti Deep Purple, că beam „nechezol” cu gândul la o cafea tare, din boabe de cafea, nu de soia și ovăz… amintiri de pe vremea când eram tineri, frumoși și, mai ales, puri…