Palatul Episcopal

Palatul Episcopal a fost construit între anii 1886-1890, pe locul chiliilor mănăstireşti demolate, după planurile arhitectului Lecomte du Nouy, îmbinând stilul clasic monahal cu arhitectonica brâncovenească. Aripa de nord, definitivată în anul 1900, a fost destinată birourilor Episcopiei de către episcopul Timuş, iar cea sudică o găzduia pe regina Elisabeta. Pictura paraclisului Palatului, finalizată în 1938, îi aparţine pictorului D. Norocea, realizată în stilul său decorativ. În palat a fost amenajată o sală de recepţie pictată în partea superioară a zidului de francezul Lecomte du Nouy, reprezentând legenda meşterului Manole şi având o lungime de 40 m. A mai fost construită o vilă care să fie locuinţă şi birou pentru arhitecţi, apoi birouri ale Episcopiei. Arhitecţii şi pictorii peisagişti au amenajat parcul sub conducerea regelui Carol I, înconjurându-l cu un zid de cărămidă, acoperit cu ţiglă şi construind canal de drenare a apelor de ploaie peste care se aflau două poduri de ciment şi trei de lemn. Partea sud-estică a parcului, în suprafaţă de 7 ha. a fost destinată unei livezi de pomi fructiferi, plantată în anul 1915 sub supravegherea reginei Elisabeta, care a locuit aici în ultimii doi ani de viaţă. Palatul l-a găzduit şi pe regele Ferdinand ocazional, cu prilejul participării la parastasele regale

Galerie de imagini