O PERSPECTIVĂ ASUPRA ÎNGERILOR – Interviu cu pictorița și graficiana LAVINIA ELENA VIERU

Anul acesta, luna aprilie este luna îngerilor, la Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” Argeș. Lavinia Elena Vieru, profesoară la Liceul de Arte ”Dinu Lipatti” din Pitești, ne întinde o mână – poate fi și o aripă, depinde de cum alegem să privim și să simțim – pe care eu cred că e bine s-o prindem. Pentru că așa, cu mâinile unele într-altele, vom putea să trecem mai ușor prin lumea aceasta de nerecunoscut. Expoziția de pe simezele Bibliotecii, la care a lucrat, în bună măsură, în perioada pandemiei, vine cu o vibrație nouă. Îngerii Laviniei sunt îngerii începutului de secol XXI, îngeri care zvâcnesc, nu foșnesc, îngeri tulburați și panicați, nu limpezi și așezați, îngeri dintr-un cer, desigur, mai înalt decât al nostru, dar fragili încă, de-o fragilitate omenească, ai senzația că s-ar putea frânge dacă te apropii prea mult. Eu le sunt recunoscătoare, pentru că mi-au făcut cunoștință cu Lavinia-artista și cu Lavinia-omul. Lor le datorez lumina zilelor din urmă. Cine este, însă, Lavinia Elena Vieru? Iată o schiță de portret.

Cum și când a început, dragă Lavinia, drumul tău printre îngeri? Când spun ”drum printre îngeri”, mă gândesc la artă ca la o cale superioară de acces în alte planuri.

 Talentul artistic l-am avut de la o vȃrstă fragedă. În clasele mici, domnul învăţător Anca Gheorghe, de la Şcoala Generală nr.6, a remarcat plăcerea mea de a picta şi le-a spus părinţilor că am talent. Am urmat, în clasa a IV-a, cursurile de desen ale doamnei profesoare Anca Giura, care m-a îndrumat către Liceul de Arte “Dinu Lipatti” din Piteşti, unde am continuat să învăţ din clasa a V-a şi pȃnă în clasa a XII-a.

Cine ți-au fost călăuzele?

Am avut foarte mulţi profesori, care ne-au transmis entuziasmul şi pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă frumosul şi gȃndirea în artă. Pe această cale, doresc să le mulţumesc  în mod deosebit! I-am avut profesori pe doamna Anca Giura, domnul Mircea Bȃrloiu, domnul Gheorghe Dobrică, doamna Monica Dinu, domnul Şerban Popescu, domnul Preduţ Daniel, doamna Mara Diaconu şi mulţi alţii. Am avut întotdeauna profesori foarte buni, care ne-au pregătit pentru performanţa artistică.

Ce a urmat după Liceul ”Dinu Lipatti”?

După terminarea liceului, am urmat cursurile Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, Secţia Artă Murală. În cadrul liceului, urmasem aceeaşi secţie, cu denumirea de “Artă Monumentală”, sub îndrumarea domnului profesor Şerban Popescu. În cadrul Masterului, am urmat un semestru cu bursă Erasmus, la Accademia di Belle Arti di Bologna, unde am studiat Didactica Artei şi Medierea Culturală a Patrimoniului Artistic. Licenţa a fost coordonată de domnul profesor Cosmin Paulescu, iar disertaţia, de către domnul profesor Lisandru Neamţu.

Pentru pasiunea către limba italiană aş vrea să le mulţumesc doamnelor profesoare Marilena Rodica Chireţu şi Otilia Doroteea Borcia, din liceu şi facultate. Acestea m-au promovat la concursurile internaţionale de literatură în limba italiană.

După master, am continuat cu un doctorat în Istorie, cu o teză interdisciplinară, legată de Istoria Artelor şi de spaţiul argeşean: “Tablourile votive din judeţul Argeş între secolele XVI-XIX”. Conducătorul tezei a fost domnul profesor Antal Lukács, de la Universitatea din Bucureşti.

Cine, ce te inspiră?

Inspiraţia vine adesea din tot ceea ce există în jurul nostru, din natură, din culori, din frȃnturi de imagini, din idei. Cel mai des, creativitatea se naşte din contemplare. Dacă privesc un lucru cu uimire, îl integrez cumva în memorie şi, după un timp, îşi schimbă forma şi se transpune pe pȃnză.

Care sunt, în opinia ta, bilele albe, respectiv bilele negre ale lumii artistice contemporane?

Un atu al artei postmoderne este libertatea. Un neajuns al acestei arte este aceeaşi libertate, pentru că totul poate fi artă şi, în acelaşi timp, nimic nu mai este artă. Posibilităţile de exprimare vizuală sunt multiple, de la pictură şi desen, către sculptura în diverse materiale, performance, instalaţii, artă video, ready-made, fotografie etc. Foarte mulţi artişti se îndreaptă, astăzi, către abstract şi conceptual. Nu se mai ia tot timpul în considerare valoarea operei, în ceea ce priveşte tehnica, măiestria, compunerea mesajului în imagine. Mulţi artişti conceptuali au un real potenţial, dar s-a permis ca pe scena artei să intre şi cei care speculează financiar această lume a galeriilor, muzeelor, caselor de licitaţii şi a tȃrgurilor, ajungȃndu-se la un amestec al valorii cu nonvaloarea. Din fericire, adevăraţii artişti se cunosc după bagajul cultural din spate şi după consecvenţa cu care lucrează, consecvenţă care este un rezultat direct al pasiunii pentru artă.

Cum gândesc tinerii noștri, frumoși și liberi, despre artă?

Tinerii apreciază arta, au acces mai rapid la artă prin noile media, internet, reţelele de socializare. Unii se arată mai deschişi către desenul academic, alţii către pictura hiper-realistă, alţii au învăţat limbajul noilor arte, unii sunt fascinaţi de arta digitală. Este drept şi că mulţi nu au dezvoltat un simţ estetic sau un simţ al înţelegerii noilor modalităţi de exprimare în artă, dar am observat faptul că fiecare dintre noi rezonează cu o operă artistică adevărată.

Deschid o buclă în conversație. Am aflat că scrii. Este adevărat?

Mi-a plăcut foarte mult să scriu. O perioadă am scris poezii în limba italiană, cu unele dintre acestea am obţinut şi cȃteva premii. Pe lȃngă poezie, mai scriu sporadic povestiri fantastice sau ştiinţifico-fantastice.

Cărui curent artistic îi datorezi, cu deosebire, ceea ce ești astăzi?

Simbolismul m-a influenţat foarte mult, încă de la o vȃrstă fragedă. Curentul simbolist este axat pe o lume onirică, misterioasă, uneori mitologică şi, evident, încărcată de simboluri. Gustave Moreau avea acel simţ al capodoperei, al eleganţei şi al detaliului. În clasa a V-a, am răsfoit o revistă cu acest pictor şi m-a marcat. Apoi, îmi plac foarte mult desenul şi linia. Linia se regăseşte la mine şi în pictură. Linia nu conturează doar, ea şi construieşte, dar poate să şi descrie o vibraţie interioară. Lucrările mele pot semăna cu Arta 1900/Art Nouveau-ul, pentru că sunt pline de linii sinuoase, care oferă pȃnzelor un aspect decorativ. Asta nu înseamnă neapărat că m-am inspirat de acolo, nu este o inspiraţie directă, ci poate una care survine la nivel latent. Am avut serii de lucrări care semănau foarte mult cu stampele japoneze şi cu expresivitatea lui Hokusai, pentru că schimbasem o construcţie a formelor antropologice cu stilizări ale desenului în pensulă. Lumea bizantină este o inspiraţie continuă în ceea ce priveşte subiectul îngerilor şi al icoanelor.

Cum compui, Lavinia, o imagine?

Subiectul şi mesajul trebuie să fie compuse cȃt mai aproape de o sinteză a formelor şi ideilor, care să îndrume către o zonă spirituală. Ştiu că, astăzi, valenţa estetică a unei lucrări poate să nu primeze, dar pentru mine este importantă, nu vreau să renunţ la idealul de frumos în artă spre care tind de fiecare dată cȃnd compun o imagine.

Spontană sau meticuloasă, sârguincioasă?

De multe ori lucrez spontan, dar această spontaneitate vine şi dintr-un îndelung exerciţiu al anilor de studiu. Dacă am de realizat lucrări parietale, serii mai ample de lucrări, picturi monumentale sau poliptice, atunci mă documentez, studiez, schiţez, sunt foarte atentă şi la suport, la compunerea suportului pe suprafaţa unui perete, spre exemplu. Mai sunt atentă la subiect, analizez tehnica pe care aş putea să o folosesc etc.

Ce alte tehnici ai mai explorat de-a lungul timpului?

La secţia de Artă Murală a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, ne-am familiarizat cu foarte multe tehnici şi maniere de lucru, de la frescă şi a secco, am alunecat către mozaic, sgraffito, icoane pe lemn. Am explorat puţin şi fotografia, am realizat şi instalaţie de artă.

Te-ai întors, de această dată ca profesoară, la Liceul ”Dinu Lipatti”. Cum sunt, stimată doamnă profesoară, viitorii artiști cu care lucrați?

Elevii Liceului de Arte “Dinu Lipatti” din Piteşti sunt tineri deosebiţi, cu un real potenţial de a deveni mari artişti. Am observat faptul că aceştia au multiple preocupări, de la artă către studiu şi către diverse domenii creative. Încă de acum am văzut că îşi şlefuiesc un drum, care vizează fie grafica, pictura, fie design-ul, pedagogia, moda, ilustraţia, animaţia ş.a.m.d. Elevii sunt curioşi şi inventivi, lucrează foarte mult individual, pe lȃngă temele pe care le au de rezolvat la cultură generală. Copiii sunt curioşi şi activi, participă la concursuri şi expoziţii şi adesea sunt pe podiumurile de premiere la concursurile naţionale şi internaţionale.

Ne fixăm acum asupra temei acestei expoziții de la Biblioteca Județeană Argeș. De ce îngeri? Sau, mai degrabă, ce fel de îngeri sunt cei pe care ni-i dăruiești?

Îngerii reprezintă năzuinţa către spiritual, către lumină. Ei sunt exprimarea unei nevoi interioare, pe care bănuiesc eu că o resimţim cu toţii. Aceştia au multiple forme, după descrierile biblice, aşa că poate exista o lejeritate în ceea ce priveşte morfologia. Uneori, lucrez doar aripile atunci cȃnd desenez, pentru că pot să exprim multiple înfăţişări prin ductul liniei.

Lavinia, cum crezi că i-am putea convinge pe cei de astăzi, pe mulți dintre ei, de rolul copleșitor – mai puțin vizibil sau de-a dreptul invizibil – dar, repet, copleșitor, pe care arta îl joacă în viețile lor, în viețile tuturor?

Fără artă, în general, omul moare sufleteşte. Ne hrănim cu muzică și cu dans, cu poveşti. Artele vizuale îţi creează mediul, ele construiesc o lume, un loc fizic, dar cu rezonanţe la nivel spiritual şi mental. Arta îţi înseninează privirea sau poate să te îndemne la reflecţie. Astăzi, există şi terapia prin artă, care are capacitatea de a alina. Arta poate să îţi inducă o stare pozitivă, reuşeşte să te decupleze de la realitatea brută şi să te coordoneze către noi sfere ale cunoaşterii.

În zilele noastre,  în care se mânâncă tehnologie pe pâine, imaginația tinde să se transforme și ea într-o marfă. Subiectul – copilul, adică, tânărul, ființa umană în formare – nu-și mai imaginează de unul singur, ci împrumută, copiază, preia gata imaginatul și și-l însușește imediat, fără simț critic, fără o plată simbolică, fără o reverență simbolică. Cum vezi imaginația, dezvoltarea imaginației, în societatea de consum, peste care acum s-a prăbușit pandemia?

Copiii au o imaginaţie înnăscută, care trebuie să fie cultivată mai departe. Foarte mult ajută ascultarea poveştilor radiofonice, care le dă posibilitatea să compună ei singuri, în minte, spaţiile, culorile, întȃmplările. Majoritatea copiilor desenează pe pereţi, colorează, adoră să picteze sau să construiască. Există cărţi cu jocuri creative, cărţi de dezvoltare a vederii în spaţiu, cărţi de colorat sau care te ajută să creezi forme. Jocul cu creionul în mȃnă este extrem de important, mai mult decȃt imaginea oferită de-a gata în spectacolul televizat.

Sunt convinsă că faci încă ”exerciții de admirație”. Cine sunt cei pe care îi admiri, contemporani, dar și vechi, patinați de faimă?

Anish Kapoor, pentru formele monumentale, Swoon şi JR, pentru grafie şi fotografie la scară cȃt mai mare. De la noi din ţară, Mircia Dumitrescu îmi place în mod deosebit şi apreciez foarte mult arta profesorilor mei, pe care i-am avut din liceu şi pȃnă în facultate.  Îmi place foarte mult El Greco, din zona barocului spaniol (sec. XVII), pentru compoziţiile şi personajele alungite şi pentru subiectele religioase, tratate într-o manieră originală. Îmi place Hokusai, pentru linia limpede şi simplă,de o eleganţă fără margini. René Magritte mă atrage, pentru că explorează gȃndirea în cele mai ermetice feluri, ca o poezie de Montale. Dali, pentru excentricitate şi exuberanţă. Sunt mulţi artişti care îmi plac şi de la fiecare învăţ şi descopăr încontinuu.

Predai, la Liceul ”Dinu Lipatti”, pe lângă Pictură și Modelaj, Istoria Artelor, o disciplină pe care o consideri esențială.

Elevii explorează vizualul în multiplele sale manifestări şi transformări de-a lungul mileniilor, de la cele mai îndepărtate epoci istorice, axate pe ritual şi mitologic, pȃnă la definirea personalităţilor artistice şi a genurilor artei. Imboldul creativ, cu toate sursele sale, de la cele istorice, culturale şi religioase, pȃnă la cele de ordin estetic, este observat şi explorat de către elevi. Ei studiază curentele artistice, artiştii şi operele, se documentează şi fac analize stilistice. Studiul istoriei artei universale îi ajută pe elevi nu numai să cunoasă epocile şi să recunoască particularităţile fiecărui stil, ci şi să înţeleagă lucrul asiduu în cadrul orelor de atelier.

Îți mulțumesc, Lavinia, pentru promptitudine și pentru acuratețe. Și, desigur, pentru Îngerii tăi , care simt că și-au desfăcut deja aripile deasupra mea.

DENISA POPESCU