METAFORE VIZUALE, LA GALERIA METOPA

Zvâcnește o intensitate tinerească, de primă tinerețe entuziastă, în lucrările expuse la Pitești, în perioada 30 august – 20 septembrie, de ION AUREL GÂRJOABĂ, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Dacă nu ai nicio informație despre el și începi să construiești personajul pipăind cu mintea ceea ce vezi, ajungi să-ți imaginezi că pictorul  nu a depășit vârstele patimii și ale exceselor, că trăiește după regulile lui, cum vrea, că are în sânge aventura și că atunci când cade pe gânduri o face tot ca să iubească, nu ca să reflecteze.

Realitatea maestrului Ion Aurel Gârjoabă este, însă, alta. Deși nu există – nu-i așa? – o singură realitate, un singur adevăr, nici chiar în dimensiunea noastră, înrobită de Da și Nu, de Bine și Rău și pentru care nuanța ține de retorică. Realitatea maestrului Gârjoabă are simplitatea și firescul unui schit. Figura lui este una călugărească. Încă drept, la 83 de ani, și-a ridicat de mult tabăra pe câmpiile blândeții. Este blajinul prin excelență, cultivatorul de semne și sensuri, cel care rămâne, pentru că știe că nu mai are unde să plece.

Lucrările de la Metopa, uleiuri pe pânză, în număr de 16, sunt uneltele lui de lucru. Maestrul Gârjoabă pictează conștiincios subtextul, nespusul, inefabilul, pornind de la detaliul de compoziție. Vegetalul made in Curtea de Argeș – locul lui sub soare din 1990 – este gazdă binevoitoare pentru vegetalul made in Lefkada (Grecia) și pentru cel din Kaliakra (Bulgaria), cândva ținut românesc.

Galbenul, verdele, roșul viu sunt peste tot. Pe ramuri, în frunze, în penele cocoșului din vecini, în iarba înaltă, în vatra unui foc de care nimeni nu-și mai amintește, în grotele devenite sălaș de rugăciune, în inima florii care-l urmărește obsesiv.

Ion Aurel Gârjoabă nu propune, cum s-ar crede, jocuri cromatice în adevăratul înțeles al expresiei. Jocul presupune dinamică, o vioiciune contagioasă, ruperi de ritm. Aici, culoarea face o breșă, despică o emoție, atât cât să te poți strecura în interiorul ei, apoi încremenește. Nu poți vedea tot, nu poți  cuprinde tot, dar nici nu e nevoie. Artistul știe că o picătură de elixir e mai prețioasă decât o carafă. Picătura este întotdeauna premisa miracolului.

La vernisajul din 30 august, Ion Aurel Gârjoabă a fost aplaudat de colegii de filială, de prieteni, de admiratori, de membrii Filialei Județene Argeș Posada  a A.N.C.M.R.R., așa cum se și cade. Discursurile de întâmpinare, cu miez și cu har, le-au aparținut artistelor Mara Diaconu și Stela Maria Lucici – vicepreședinta Filialei Pitești a U.A.P.R.

Fiecare expoziție este, în felul ei, o încheiere de ciclu, o predare de ștafetă. Pictorul validează un itinerar plastic. Metaforele lui vizuale sunt lecția de viață la care se raportează fiecare, în funcție de ceea ce simte că-i lipsește.

Prof. LIVIU MARTIN