MARIUS IULIAN ZINCA ȘI POARTA SPRE SUFERINȚĂ

MARIUS IULIAN ZINCA, poetul singurătății care doare ca spinul în talpă, și-a lansat recent, chiar înainte de a fi loviți de pandemie, volumul POARTA SPRE TINE. Marius este un înviat din morți. În 2003, a avut un accident de mașină. A stat 6 luni în comă. Conectat la aparate. Când s-a trezit, nu știa cine este el, cine sunt părinții, soția și copilul lui. Confunda telefonul cu telecomanda. A trebuit să învețe din nou să meargă, să gândească, să vorbească. Astăzi, are 10 cărți publicate. POARTA SPRE TINE i-a fost tradusă, în limba engleză, de o prietenă de departe – Elena Angheluță Buzatu, scriitoare trăitoare pe continentul american – și va fi lansată, în această primăvară, și în Canada.

Cele 26 de poeme sunt reflexia, în vers liber, a unei perioade de viață dureroase. El însuși rob al neputințelor trupești, Marius își veghează tatăl, aflat la capătul drumului pământesc. O veghe de spital românesc, sordidă, pe care poetul o transfigurează, pentru a o putea suporta mai ușor. De-aici, prezența constantă, ca un halou, a tabloului medical clasic – doctor, incizie, perfuzie, chist, masă de operație, traheotomie, stop cardiac. Marius Zinca îi conferă fiecărui element substanță, energie, identitate. Lasă impresia că stă de vorbă cu fiecare, că vrea să-i înțeleagă rostul și să-l îmbuneze. Relația cu duhul bolii și cu Îngerul Morții este o relație vie. Marius notează scurt. Notațiile sunt capturi de suflet. Sunt o respirație grea.

POARTA SPRE TINE este o carte de poezie pentru cei cu exercițiul suferinței. Al suferinței subiectivate, lăsate să-și facă rânduiala ei, pentru că mai ales în suferință stă taina existenței noastre omenești.