MALVINE MOCENCO SAU DESPRE CUM SĂ FACI DIN ARTĂ BINECUVÂNTARE

Pe MALVINE MOCENCO am avut sentimentul că o cunosc bine, chiar foarte bine, înainte de-a fi văzut-o în realitatea ei întrupată și de-a fi schimbat primele cuvinte. Îi văzusem lucrările. Fiecare spunea – ba nu, șoptea – o poveste. Despre inima artistei, dar și despre obiectul care se însuflețea tocmai pentru că îl atingea. Poate că acestea sunt semnele din naștere, care-o fac pe Malvine atât de ușor de recunoscut – putința de a sugera o poveste, cu risipă de imaginație, deși fără cuvinte, lăsându-o să curgă spre privitor ca dintr-o carte. Și, mai apoi, darul de a ridica obiectul fără viață la rangul de ”aproape ființă”. Nu contează cât, în ce măsură. Contează că el, lucrul acela neînsemnat, oarecare, uneori vrednic de compătimire, poate dintr-odată să aspire, să-și schimbe condiția, să aibă un alt statut.

Malvine Mocenco este pictor-restaurator, șefa Secției Conservare-Restaurare de la Muzeul Pomiculturii și Viticulturii Golești – Argeș. A obținut patru premii la Salonul Național de Rastaurare de la Craiova – în 2013, Premiul Organizatorilor; în 2015, Marele Premiu pentru Restaurare Icoană; în 2019, Premiile de Excelență pentru Restaurare Textile și Restaurare Icoană. În 2017, Malvine a realizat, la Golești și la Casa Băniei din Craiova, expoziția de artă decorativă ”O lume de basm”.

Malvine Mocenco este absolventă a Liceului de Artă din Constanța și a Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Pitești – Secția ”Artă Sacră”. Aici, a și predat vreme de trei ani. În perioada 2008 – 2011, a urmat cursurile Programului organizat de Ministerul Culturii și de Centrul de Perfecționare a Personalului din Cultură și Artă București, cursuri despre bazele restaurării științifice, Specializarea ”Restaurare lemn policrom”. Obține atestatul de restaurator în pictură, în 2011. Urmează, în paralel, cursuri postuniversitare de masterat, la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu.

 DENISA POPESCU

Există, în ce te privește, un tipar de frumusețe, de care ești conștientă? Pe care se întâmplă să-l urmezi, de multe ori fără voia ta sau chiar împotriva ei?

Frumuseţea feminină veritabilã este o rezultantã a armoniei între trup, suflet şi spirit. Frumoasă te face felul în care gândeşti, frumoasă eşti când iubeşti şi dăruieşti, când zâmbeşti şi transmiţi celor din jurul tău bucurie. Eşti frumoasă când te simţi bine în pielea ta. Adevărata frumuseţe izvorăşte din  simplitate.

Mi-aș dori să ne explici nouă, muritorilor fără acces la abecedarul procesului de restaurare a unei picturi, ce anume este esențial pentru restaurator, pentru tine în  special? Îmi imaginez că restaurarea unei icoane, de exemplu, trece prin filtre învățate, dar și prin culoare, prin nișe personale, seamănă cu o întoarcere în/la lumină, dar împrumutând ceva, cumva din lumina proprie.

Procesul de restaurare începe cu evaluarea generală a operei de artă. Restauratorul delimitează contextul şi perioada în care a fost creată opera, studiază tehnicile şi materialele constitutive, precum şi mecanismele de îmbătrânire.

În timpul scurs de la crearea operei se petrec cel puţin două fenomene – transformări ireversibile în materia originală, care apar din cauza îmbătrânirii naturale – un efect normal al timpului asupra materiei – şi modificări şi degradări oarecum induse de om (vicii de tehnică originală, păstrarea operelor în condiţii necorespunzătoare de microclimat, manipulări neglijente, tratamente defectuoase, neştiinţifice). Aceste două fenomene relevă starea actuală a materiei originale.

Restauratorul realizează toate investigaţiile necesare, întocmeşte un diagnostic al piesei şi stabileşte metodologia de lucru. Toate intervenţiile se realizează respectând cu stricteţe principiile restaurării ştiinţifice: Primum non nocere – respectarea integrităţii operei de artă, compatibilitatea şi reversibilitatea materialelor; orice interventie – şi, implicit, materialele folosite – trebuie să fie reversibile (să poată fi îndepărtate ulterior, fără a afecta starea obiectului). Alte trei principii extrem de importante sunt: lizibilitatea intervenţiei, principiul unităţii potenţiale a operei de artă – acolo unde începe ipoteza se sfârşeşte restaurarea ştiinţifică şi principiul minimei intervenţii.

O simplă trecere în revistă a complexităţii pe care o presupune acestă profesie ne va da dimensiunea covârşitoarei poveri pe care o poartă restauratorul, atunci când intervine în materia marcată de atâtea valori. Cariera unui restaurator este asociată cu o pregătire specială și, mai presus de toate, cu un înalt sentiment de responsabilitate faţă de operele pe care le restaurează. Pentru mine, profesia pe care o am, aceea de restaurator, este de fapt cea mai puternică pasiune. Iar atunci când se întâmplă acest lucru, bucuria este deplină! Acum pregătesc un album cu piesele restaurate în cei 23 de ani de activitate. Cele 80 de lucrări prezentate reprezintă rodul unei munci asidue, care mi-a adus atât de multe satisfacţii.

În ce fel te regăsești în ARTA DECORATIVĂ? În ce fel, în ILUSTRAȚIA DE CARTE? Toate expozițiile tale sunt extrem de neconvenționale, în sensul că solicită mult imaginarul personal al privitorului, tot ceea ce el a acumulat, a gândit, a simțit, a reflectat de-a lungul timpului, tot ce se grupează, se alcătuiește în ființa lui sub formă de ”termeni de comparație pentru frumusețe” sau de ”unități de măsură pentru frumusețe”.

Este o binecuvântare să poţi aduce bucurie şi lumină în viaţa celor din jur prin creaţiile tale. Să ai capacitatea de a crea lucruri        frumoase, să poţi transmite emoţie. De foarte multe ori un obiect banal poate deveni o operă de artă cu ajutorul culorii (un vas mic de lut găsit într-un pod, o carafă de sticlă, o ţesătură oarecare).Toate culorile ascund în ele o formă de energie emoţională. Prin culorile folosite ne exprimăm adevărata personalitate.

Folosind cele trei dimensiuni ale culorii: saturația, intensitatea și valoarea, putem crea un spectru aproape infinit de emoții. Pictura decorativă îţi permite să foloseşti tehnici inedite de aplicare a materiei picturale pe diferite suporturi (sticlă, ceramică, mătase, catifea), pentru a da naștere unor emoții specifice în privitor. Culoarea poate avea valență simbolică.

Fiind înconjuraţi de astfel de obiecte, viaţa noastră devine mai vibrantă şi mai fericită! Ilustrația este mai mult decât o imagine. Este o formă de comentariu plastic. Ea trebuie să povestească, să călăuzească cititorul. Iar atunci când este vorba de copii, responsabilitatea este şi mai mare. Trebuie să le captezi atenţia, să aduci multă bucurie prin culoare şi poate să îi atragi prin materialele neconvenţianale folosite. Mă refer la colajele cu frunze uscate, seminţe, crenguţe, boabe de năut, diferite ţesături (Cartea   pentru copii Bonţ-Tiribonţ/Săndel, autor Florentin Sorescu, 2016).

Ești o femeie atrăgătoare. Misterios-atrăgătoare. Ochii tăi se uită departe, dar zâmbetul este mereu printre noi, pentru noi, al nostru. Sunt, dragă Malvine, femeile frumoase, pe deasupra și artiste, mai predispuse la suferință sau, dimpotrivă, se pot salva mai ușor, au alte resurse?

Fiecare dintre noi are momente în viață, pe care ar dori să le schimbe. Cred ca femeile puternice sunt predispuse la suferinţă. Ele rezistă, luptă, speră, nu fug de responsabilităţi, nici nu se retrag, atunci când dau de greu. Lumina și întunericul fac parte din natura umană. Unii oameni au sufletul plin de lumină, alţii de întuneric. Există oameni, din păcate, care ne pot otrăvi lumina interioară. Ştim că trecutul nu poate fi schimbat, trebuie să ne învăţăm lecţia din experienţele trăite şi să mergem mai departe. Niciodată nu e prea târziu să ai viaţa pe care ţi-o doreşti. Important este să nu uiţi cine eşti cu adevărat! Trebuie să avem curajul de a ne imagina viața trăită altfel şi vom învăța să trăim așa cum ne dictează valorile pe care le-am neglijat. Alegem să fim în preajma oamenilor cu suflet, generoşi, oameni care îşi doresc cu adevărat să te cunoască şi să te înţeleagă, care ştiu să asculte şi să mângâie, care nu te judecă, ci te sprijină, îţi dau curajul să mergi mai departe.

Cum sunt copiii tăi? Cum îi cheamă, câți ani au, ce vor de la viață? Ce fel de mamă crezi că ești pentru ei? Simți că ei te-au ales pe tine sau că tu i-ai chemat aici, în lumea văzutelor și a aparent știutelor?

 Am doi copii minunaţi, Mihnea şi Karina. Mihnea are 19 ani şi este în clasa a douăsprezecea. Este pasionat de desen, în toamnă va da admitere la Secția Grafică, Universitatea Națională de Arte din București. Karina are 15 ani şi ea va da admitere la liceu în această vară. Este un an cu emoţii! Relaţia noastră se bazează în primul rând pe prietenie. Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei. Sunt o norocoasă, simt cum am crescut împreună, toţi trei am învăţat din experienţele trăite. Avem o relaţie sănătoasă şi apropiată, în care putem vorbi despre ce ne place şi ce ne doare, fără teama de a fi criticaţi sau de a răni sentimentele celuilalt.

Este Malvine Mocenco cea de acum – artistic, sufletește, spiritual – Malvine în care credea și pe care și-o imagina fetița de altădată? Are fetița Malvine să-i facă vreun reproș femeii Malvine? Întreb, pentru că știu cât de excesiv de exact, de corect, uneori de nemilos este copilul interior în observațiile lui.

Sunt o femeie împlinită. Chiar dacă viaţa mea nu a fost tot timpul aşa cum mi-am dorit. Poate că am avut prea multă încredere în oameni, am crezut în bunătatea şi în sinceritatea celor din jur. Cred şi acum, dar sunt mult mai precaută în luarea unor decizii. Experiențele  pe care le-am trăit m-au forțat să învăț să deosebesc binele de rău, frumosul de urât și adevărul de minciună. Important este să avem curajul să punem punct şi să o luăm de la capăt, pentru a avea o viaţă emoţională echilibrată, pentru a ne găsi liniştea interioară.