KAMAL DHUNGANA – POEME ROȘII

Himalaya s-a mutat în sufletul lui. Apasă greu, este de neclintit. Dar el s-a obișnuit. Simte și abia apoi vede și ce nu văd ceilalți, înțelege de parcă s-ar fi născut înaintea tuturor.

La 26 de ani, Kamal Dhungana este în plină ascensiune. S-a născut în India, dar trăiește în Nepal. Versurile i-au fost publicate în reviste din Vietnam, China, Serbia și, desigur, din țara lui. Acum, își pregătește febril prima antologie de poezie. Scrie mult, scrie repede, îi place să recite, îndeosebi gazel, îi place să fie în cuvinte ca într-o îmbrățișare.

 DENISA POPESCU

*******

FOC

A fost odată dragostea noastră,

era ca un râu.

Amândoi curgeam împreună,

atâta vreme

amândoi am fost ca apa!

Dar s-a întâmplat o moarte.

Ai ars dragostea noastră.

Nu mai ești apă acum,

nici foc nu mai ești,

ai scăpat neatinsă.

Dar eu nu, eu am ars

nu o dată, ci de două ori.

La început, lângă focul plecării,

și apoi stropind singur uleiul lămpii!

ROȘU

Ți-a plăcut întotdeauna ROȘUL.

Am aflat mai târziu că

întotdeauna îți plăcuseră

acei trandafiri roșii de Valentine.

Ți-am scris cu sângele meu.

Nu ți-au plăcut scrisorile mele roșii de dragoste.

Chiar nu ți-a plăcut lumea mea roșie,

Adunasem atâta culoare ca să te împodobesc!

Într-o zi,

Te-ai pierdut, era cât pe ce să te pierzi într-un accident,

aveai nevoie de sânge.

Dacă ai tăi n-au vrut să-ți dea,

de ce ai acceptat sângele meu?

Cum de-ai încuviințat așa, deodată, viața ta colorată

a supraviețuit cu sângele meu.

La urma urmei, tot despre ROȘU e vorba!

FOAME

Văd neajunsuri.

Văd copii țipând de foame.

Văd o mână de orez gătită pe foc.

Văd o familie care suferă.

Evit să mă gândesc dacă mi-e foame.

Spunând că ți-e foame, te doare, de fapt, ceva mai adânc.

Cea mai mare durere aceea, nenumită, este.

CHIPUL MAMEI

Poartă un munte de întristări, sunt acolo de veacuri.

Înoată în oceanul foamei ca noi să nu murim de foame.

Stă la soare, e umbra copiilor ei.

A fost mereu cât soarele și cât veacurile.

Obrajii i-au crăpat, părul i s-a copt.

Chipul ei e cel mai frumos din lume, chipul mamei.

JOCURI DIFERITE

Am crescut împreună încă din copilărie.

Îți place să te joci.

Treptele timpului au crescut odată cu tine, cu mine.

Timpul se joacă mereu cu noi.

Tu te joci cu inimile altora.

Aceasta e umbra, din cauza ei suntem atât de diferiți.

LACRIMI

Eram viu și încrezător.

Într-o zi, însă, am murit brusc.

Am fost dus pe malul apei.

Au venit să mă plângă atâția.

Câtă cenușă a căzut din ochii lor!

Râuri de cenușă ca râuri de lacrimi.

Dar eu nu știam și-mi doream atât de mult să știu

Lumina cenușa aceea, era ea un fel de fericire?