JUDECĂTORUL MARIUS ANDREESCU, DESPRE CREȘTINISM ȘI DEMOCRAȚIE

Unul dintre cei mai prețuiți oameni de cultură din Argeș, recunoscut și la nivel național, conf. univ. dr. Marius Andreescu, judecător corect timp de 30 de ani – aș spune că de-o corectitudine care nu e din lumea aceasta, o corectitudine care face apel la conștiință înainte de orice altceva – revine în atenția opiniei publice cu un nou volum de studii și eseuri.

”Creștinism și democrație în Constituție și în viața socială” (Ed. ”Agaton”, Colecția ”Biserica în cetate – 4”, 2021) propune o analiză filosofică, teologică și, desigur, juridică a limitelor puterii statale la nivelul societății românești, care funcționează – ce-i drept, cu sincope – ca o societate democratică. Analiza este binevenită acum, în toiul sălbaticei pandemii de COVID-19, când restricțiile sanitare, prelungite într-o manieră contestată, sunt, în esență, atacuri directe la integritatea și la identitatea umană și națională. Este vorba, printre altele, depre dreptul de a dispune de propria persoană, despre dreptul la un trai decent, despre libertatea de conștiință, libertatea culturii, libertatea religioasă, cu deosebire cea a practicării cultului ortodox.

De reținut că analiza magistratului și universitarului Marius Andreescu este singura de acest fel, realizată până acum în România pandemică. Semnificațiile și consecințele împotmolirii în forme și formule de viață contrare naturii umane – distanțarea socială, izolarea adesea arbitrară etc. – sunt trecute prin filtre de interpretare dincolo de orice suspiciune, filtre care au la bază cele două constante sociale, cu valoare ontologică – lupta pentru putere și lupta împotriva puterii.

Autorul atinge inclusiv subiectul delicat al exercitării dictaturii puterii în democrație, dictatură căreia îi opune conceptul de comportament constituțional loial, unul dintre anticorpii obligatorii pentru autoritățile care se sprijină, în actul guvernării, pe Constituție, dar și pe adevărurile de credință ortodoxă, pentru că suntem încă un popor creștin-ortodox.

 Lucrarea este impunătoare – are aproape 350 de pagini, în format A4 – și se încheie cu câteva ”Picături de gând”, în fapt interogații menite să ne determine să gândim cu mintea noastră cea de pe urmă. Vă ofer două exemple: ”Cum poate fi smerit, în sensul creștin al cuvântului, un judecător căruia omul i-a încredințat atâta putere asupra omului?” și ” Dacă scopul actului de justiție este legea, atunci justiția este pragmatică, utilitaristă, iar judecătorul acționează conform datoriei, cum spune Kant. Dacă scopul actului de justiție este omul, atunci justiția înfăptuită este morală, iar judecătorul acționează în numele și în conformitate cu dreptatea, care nu mai este limitată de constrângerile legii pozitive.”

Prof. LIVIU MARTIN